De ce alegeţi să vă iubiţi doar în zilele lor? De ce în restul timpului sunteţi doar el şi ea, când de fapt ar trebui să fiţi voi? De ce puneţi aşa de mult accent pe romantism când nici măcar voi nu-l cunoaşteţi? Refuzăm să credem că romantismul este mort, că e doar un mesager fără corp. Refuzăm să … [continuarea pe Grămada de bobi]

O jumatate de inima, atat avea, nu tu haine, nu tu bani. Era singur calator, pe al singuratatii zbor. El vroia, sa stii, o inima intreaga, dar nu a lui, o jumatate de inima, sa nu fie a nimanui. Pe-al sau drum cum mergea, o vazuse chiar pe ea, cu parul lung si drept…inima incepu sa-i bata-n piept. Oare era jumatatea sa? Oare ea vroia? Daca era un vis si el se trezea? Isi lua sufletul in dinti, langa ea facu un pas si-o intreba cu jumatate de glas:
Nu te supara, dar nu vrei jumatate din inima mea?

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Voi ce ziceti, v-a placut o mica bucatica dintr-o proza Arhiscurta?

Pana sa va zic aventuri de la mare, va las un mic text care “mi-a venit” pe tren…si l-am scris pe telefon. A durat ceva si a iesit o bazaconie…dupa cum urmeaza.

…continuare

Am privit in sufletul tau sperand sa-mi vad scaparea, insa am dat peste cea mai inocenta privire pe care am avut sansa sa o vad in 20 si ceva de ani de pribegie nefasta prin viata. Am sperat la o liniste care sa ma transforme intr-un muritor resemnat, dar cum poti sa vrei resemnare cand doi ochi patrunzatori iti citesc intunericul inimii fara sa clipeasca? Cand doua buze subtiri iti trimit fiori dulci prin sarutari repezite si gingase ca aripile unei pasari colibri? Ajung sa uit ce e dezamagirea insa o tin aproape pentru ca e singurul sentiment care ma tine cu picioarele pe pamant. O jumatate de inima care bate simultan cu golul din sufletul meu si care-mi pompeaza spirit direct in vene, vene prin care circula vise pline de emotii si atingeri fine.

E o agitatie de miracole, care te pot duce spre pierzanie sau spre o noua pagina colorata din viata ta pe care vor fi pictate sarutari si gemete cu degetele tale nebune.

Tu ce alegi?

…ia ziceti, va zice ceva textul asta?

Vreau sa ploua, sa pot sterge tot
Cu o singura miscare
Sa vina un potop
Care sa-mi aduca o schimbare
Cu picaturi mari de cristal
Sa-mi simt sufletul cum face
Ca un suplu piedestal
Unde sta o inima ce tace.
Vreau un cal, dar nu prea alb
Nu sunt print, nu sunt luceafar,
Dar nici prea intunecat,
doar..
sunt un dragon cu un regat

Vreau sa ploua, sa ploua
Inima sa mi se faca-n doua
Sufletul sa se-ntregeasca
O jumatate de inima, el sa primeasca.
O jumatate, dar nu a mea,
O jumatate de la ea

Vreau nori intunecati
De sentimente purtati
Vreau zambete si lacrimi
Care sa intoarca alte pagini.
Vreau cu zmei sa ma lupt
Poate asa am sa uit
Ca de fapt ce am creat
E doar un dragon…fara regat.

Jazzamor – Calling Venus

…dar nu pot sa plec din fata laptopului. Vrea sa scriu ceva care sa schimbe ceva, pe mine n-are cum sa ma mai schimbe, m-am schimbat de prea multe ori, incat nu mai stiu cine sunt. Mi-am dat seama ca blogul asta e singura mea arma pe care o detin in totalitate. Doar aici sunt niste oameni care asculta si se chinuie sa inteleaga ceea ce spun eu. Nu ma astept la rezultate, sunt egoist, de ce sa nu recunosc? Imi place sa cred ca macar unele dintre ideile mele sunt preluate de catre altii si astfel eu simt o satisfactie interioara. Un “ceva” care ma ajuta sa traiesc, sa schimb in mintea mea mentalitati stricate sau doar sa ma faca sa ma simt mai bine de pe o zi pe alta.

Voi sunteti invataceii mei, prietenii mei si va multumesc ca indurati plictiseala citindu-ma. Dar toate astea cu ce scop? Nu ma apuc sa vorbesc acum despre relativitatea tuturor lucrurilor, sunt lucruri deja stiute. Am invatat de la Bestie ca e bine sa iti urmezi visele. Stiam asta deja, am facut-o de ce sa mint. Mi-am facut vise si am incercat cu toate puterile sa le transform in realitate. Insa vedeti voi, visele nu sunt chiar cum ne dorim noi, eu am incercat, unii dintre voi imi sunt martori ca am facut tot ce am stiut, tot ce am putut sa fac, insa visele nu sunt atat de usor de atins.

Cu toate astea, cu ce scop?

Si am sa visez in continuare, iar voi…prieteni, admiratori ( :nuvreau: ) o sa fiti martori la tot, unii dintre voi chiaro sa ia parte la tot. Si-am sa incerc, nu sa schimb lumea, ci sa o privesc ma bine, eu sa fiu mai tolerant, eu sa inteleg mai bine.

E un nou capitol, ale carui pagini le scriu sub ochii a zeci de critici…a zeci de prieteni si comentatori.

Am tot zis ca traim ca niste prosti. Ne jucam asa de mult cu viata asta incat nici nu stim sa vedem oportunitatile, nu suntem in stare sa vedem ce e in fata ochilor nostri. Ne facem probleme peste probleme, ne complicam viata inutil, de ce? Bucurati-va de orice moment, de orice clipa de fericire pentru ca nici nu stiti cand se termina totul. Unii pleaca dintre noi iar restul ce fac? Nu invata nimic.

Daca inca sunteti de parere ca viata e dreapta cu cei corecti va inselati amarnic. Destinul, calea voastra in viata se datoreaza unor serii de evenimente care tin sau nu de voi. Cand avem de-a face cu o asemenea relativitate, nesiguranta putem spune ca ne controlam viata?

Pune mana si bucura-te cat poti, arata-ti optimismul in fata tuturor. Zambeste si ia-ti viata in propriile maini, atat cat poti. Altfel tot ce vei putea sa-ti zici dupa e ce pacat ..ce pacat ca nu ai facut ce ai vrut, ca nu ai stiut sa o pastrezi langa tine, pacat ca ai fi facut multe, ai fi vizitat, gustat, simtit tot ce vroiai.

Ai fi facut…

Dar de ce nu faci acum?

Ai o jumatate de inima care te poarta in vise nesperate, care iti arata ce trebuie sa faci. De ce refuzi si vrei sa traiesti intr-o lume a imaginarului ? Viata iti arunca multe grohaieli si noroaie in fata insa trebuie sa te convingi ca poti lua totul de la inceput. Deschide larg ochii si fa-ti un crez, ia-te la tranta cu toti si arata-le ca tu esti cel mai bun. Dar in primul rand, arata-ti tie asta.

Acum porneste la drum, bucura-te de atingeri, bucura-te de prieteni, bucura-te de sentimente dar repara ce trebuie reparat si invata sa traiesti si sa zambesti clipelor de fericire.

…de-mi bantui visele si nu ma lasi sa dorm. Din cauza ta am cosmaruri dulci pline de dezastre in care de fiecare data sunt aproape sa te am insa sfarsitul lumii vine prea repede si te scap printre degete. De fiecare data esti in umbra si nu ma lasi sa te ating. De ce ti-e frica? Am mai trecut prin asta? Am mai incercat? Ce nu a mers? Eu nu am nicio idee.

Plutesc pe o mare de nori plina de fulgere in care nu inoata nimeni, lumea doar se ineaca. Nimeni nu vrea sa-mi spuna, ea nici atat. Se ascunde cu grija de visele mele, dar o vad de fiecare data tragand cu ochiul. Ca si cum ar vrea dar n-ar vrea in acelasi timp sa ma cuprinda cu ale ei vraji.

Imi esti atat de cunoscuta, dar iti place sa te joci cu simturile mele. Intr-un vis imi lasi o urma de parfum pentru ca in urmatorul sa vad o frantura de priviri. Ma ametesti cu totul, imi vorbesti ore intregi apoi nu te mai vad cu zilele. Te joci, inteleg prea bine. Stiu ca sunt multe intre noi…multe vise din trecut. Te stiu de atat timp, vad cum te schimbi de fiecare data, e un labirint de vorbe fara rost, toate cu un singur scop.

Totusi…

Pana la urma e visul meu. E marea mea de fulgere. Data viitoare nu-mi mai scapi.

Puțin folclor așa pentru duminică.

Era odată, tare demult un dragon mioritic de prin zona Moldovei. Acesta își trăia viața într-un mod normal pentru cei ca el. Când mai zbura pe deasupra orașelor băgând spaima în cetățeni, când mai poposea între aceștia și stătea la un butoi de chierosen cu aceștia, în funcție de dispoziție. Dar cel mai mult îi plăcea să răpească prințese și să le ducă în castelul lui părăsit. Nu, nu le făcea rău, se simțeau mai bine decât s-ar fi simțit vreodată. Dragonul avea o singură slăbiciune, fusese prinț la viața lui însă o vrăjitoare îl transformase într-un dragon care trebuia să răpească prințese în speranța că una dintre ele va vedea cum este de fapt iar iubirea ei îl va aduce la situația inițială. Partea proastă era că dragonul nu avea voie să spună toată povestea lui altfel blestemul nu mai putea fi rupt.

În decursul timpului el răpise mai multe prințese, făcuse totul pentru ele dar acestea nu puteau iubi la rândul lor un dragon care scuipa flăcări. Își făcuse un obicei din a lupta împotriva așa-zișilor prinți care vroiau să-i fure iubirea, răpindu-i prințesele. Nimicise vreo doi, vreo doi scăpaseră însă indiferent de câte făcuse nu reușea să simtă iubirea din partea unei prințese. Nu putea să le țină prea mult lângă el dacă ele nu vroiau asta, preferau să se lase purtate pe un cal alb imaginar…iar dragonul nostru rămănea închis în castelul lui căutând următoarea prințesă. Da..trebuiau căutări îndelungate, dragonul se ferea de piți-prințese.

Citeste si restul articolului »

Mi-am adus aminte Monica…

[acest articol nu are legătură cu nimeni, nu vorbesc din amintiri, poate fi prea mult pentru unii...comentariile sunt deschise]

dă play dacă vrei

Natasha Bedingfield – Soulmate

E întuneric, ştiu că e dimineaţă dar nu vreau să mă trezesc, deschid o jumătate de ochi şi te văd dormind cu mâna mea între ale tale. Zâmbesc uşor şi fără să fac zgomot îmi duc mâna deasupra frunţii tale. Te mângâi iar tu îţi deschizi ochii zâmbindu-mi dulce. Îmi muşc buzele în speranţa unui sărut care să ne trimită fiori de-a lungul spinării. Mâna nu are astâmpăr şi se mişcă pe ritmul unei melodii numai de ea ştiută pe obrazul tău, trece deasupra buzelor iar degetele mi se împotmolesc într-un dans care vrea să descopere fiecare clipă de fericire pe care gura ta o poate oferi. Inima începe să-mi bată cu repeziciune iar buzele noastre se unesc într-un singur moment de extaz.

Degetele-mi sunt geloase şi încep să-şi continue mişcarea de-a lungul gâtului tău, se plimbă spre lobul urechii, a cărui atingere te face să deschizi ochii pentru un fior răzleţ care îţi trezeşte dorinţa de a te lăsa alintată, de simţi iubire. E o piele atât de fină, nu mă pot opri, nici nu vreau. Atingerea e atât de delicată îar mâinile noastre se regăsesc deasupra  sânilor tăi pe care mâna mea îi atinge cu vârful degetelor. Fiori de iubire, simţiri nesăbuite, nu mai suntem un cuplu, suntem două raze de căldură care-şi răsfaţă particulele de lumină. Mâna-mi coboară pe şira spinării, buzele trimit valuri de căldură iar noi suntem pierduţi într-un joc iubăreţ. Îţi acopăr trupul cu săruturi, iar degetele mele îţi mângâie încet conturul sânilor găsind apoi frumuseţea sfârcurilor tale a căror atingere te face să-ţi dai ochii peste cap scoţând un murmur de fericire…

Gura îmi urmează degetele, un sărut, cu buzele îţi aud bătăile inimii iar eu …mă opresc.

Nu din acţiune, ci doar din povestit.

Am chef sa visez tot felul de crocobauri din astia. Sa vad cainii cu covrigi in coada cum se aliniaza in fata mea, pe deasupra capului sa zboare niste porci si tot asa. Dihorul Tom e fi cel mai fericit, n-a mai vazut de mult bursuci roz pe norisori gri. Pe fiecare fulg de nea e cate un bilet castigator la 6/49 si toti bloggerii au hosting nelimitat. Bine..doar unii, ca altii sunt degeaba. Bestia alearga mana de mana cu Andreea Marin si ofera surprize tuturor, Copila Blonda  conduce o armata de bloggerite hotarate sa scape lumea de cocalari si pitzipoance.

Totul e bine si frumos, Monicutza vinde vise la pravalie si Sanda vindeca de autism copiii cu rasul ei zgomotos. Bogu e si el pe acolo, e cu o salupa pe un rau de bere si ma cheama sa degustam…sa degustam.

Ce de bursuci roz, ce de elefanti cu aripioare..si totusi frappe-ul meu unde e?

Nu ba, n-am fumat nimic, ce-i cu voi? Am asa o stare de buna dispozitie