Category Archives: versuri

Doi bobi

De ce alegeţi să vă iubiţi doar în zilele lor? De ce în restul timpului sunteţi doar el şi ea, când de fapt ar trebui să fiţi voi? De ce puneţi aşa de mult accent pe romantism când nici măcar voi nu-l cunoaşteţi? Refuzăm să credem că romantismul este mort, că e doar un mesager fără corp. Refuzăm să … [continuarea pe Grămada de bobi]… [Citeste mai departe]

Povestea lui – povestea somnului

O jumatate de inima, atat avea, nu tu haine, nu tu bani. Era singur calator, pe al singuratatii zbor. El vroia, sa stii, o inima intreaga, dar nu a lui, o jumatate de inima, sa nu fie a nimanui. Pe-al sau drum cum mergea, o vazuse chiar pe ea, cu parul lung si drept…inima incepu sa-i bata-n piept. Oare era jumatatea sa? Oare ea vroia? Daca era un vis si el se trezea? Isi lua sufletul in dinti, langa ea facu un pas si-o intreba cu jumatate de glas:
Nu te supara, dar nu vrei jumatate din inima mea?

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Voi ce ziceti, v-a placut o mica bucatica dintr-o proza Arhiscurta?… [Citeste mai departe]

Pana una alta…

Pana sa va zic aventuri de la mare, va las un mic text care “mi-a venit” pe tren…si l-am scris pe telefon. A durat ceva si a iesit o bazaconie…dupa cum urmeaza.

continuare

Am privit in sufletul tau sperand sa-mi vad scaparea, insa am dat peste cea mai inocenta privire pe care am avut sansa sa o vad in 20 si ceva de ani de pribegie nefasta prin viata. Am sperat la o liniste care sa ma transforme intr-un muritor resemnat, dar cum poti sa vrei resemnare cand doi ochi patrunzatori iti citesc intunericul inimii fara sa clipeasca? Cand doua buze subtiri iti trimit fiori dulci prin sarutari repezite si gingase ca aripile unei pasari colibri? Ajung sa uit ce e dezamagirea insa o tin aproape pentru ca e singurul sentiment care ma tine cu picioarele pe pamant. O jumatate de inima care bate simultan cu golul din sufletul meu si care-mi pompeaza spirit direct in vene, vene prin care circula vise pline de emotii si atingeri fine.

E o agitatie de miracole, care te pot duce spre pierzanie sau spre o noua pagina colorata din viata ta pe care vor fi pictate sarutari si gemete cu degetele tale nebune.

[Citeste mai departe]

Si totusi vreau

Vreau sa ploua, sa pot sterge tot
Cu o singura miscare
Sa vina un potop
Care sa-mi aduca o schimbare
Cu picaturi mari de cristal
Sa-mi simt sufletul cum face
Ca un suplu piedestal
Unde sta o inima ce tace.
Vreau un cal, dar nu prea alb
Nu sunt print, nu sunt luceafar,
Dar nici prea intunecat,
doar..
sunt un dragon cu un regat

Vreau sa ploua, sa ploua
Inima sa mi se faca-n doua
Sufletul sa se-ntregeasca
O jumatate de inima, el sa primeasca.
O jumatate, dar nu a mea,
O jumatate de la ea

Vreau nori intunecati
De sentimente purtati
Vreau zambete si lacrimi
Care sa intoarca alte pagini.
Vreau cu zmei sa ma lupt
Poate asa am sa uit
Ca de fapt ce am creat
E doar un dragon…fara regat.… [Citeste mai departe]

Ma mananca tantarii


Jazzamor – Calling Venus

…dar nu pot sa plec din fata laptopului. Vrea sa scriu ceva care sa schimbe ceva, pe mine n-are cum sa ma mai schimbe, m-am schimbat de prea multe ori, incat nu mai stiu cine sunt. Mi-am dat seama ca blogul asta e singura mea arma pe care o detin in totalitate. Doar aici sunt niste oameni care asculta si se chinuie sa inteleaga ceea ce spun eu. Nu ma astept la rezultate, sunt egoist, de ce sa nu recunosc? Imi place sa cred ca macar unele dintre ideile mele sunt preluate de catre altii si astfel eu simt o satisfactie interioara. Un “ceva” care ma ajuta sa traiesc, sa schimb in mintea mea mentalitati stricate sau doar sa ma faca sa ma simt mai bine de pe o zi pe alta.

Voi sunteti invataceii mei, prietenii mei si va multumesc ca indurati plictiseala citindu-ma. Dar toate astea cu ce scop? Nu ma apuc sa vorbesc acum despre relativitatea tuturor lucrurilor, sunt lucruri deja stiute. Am invatat de la Bestie ca e bine sa iti urmezi visele. Stiam asta deja, am facut-o de ce sa mint. Mi-am facut vise si am incercat cu toate puterile sa le transform in realitate.… [Citeste mai departe]

Pe acest blog scrie Catalin Baciu.