Toamna asta vreau sa-mi faci viata mai frumoasa. Sunt gata sa te las sa faci ce vrei din inima mea…ti-am zis ca am numai o jumatate de inima, insa nu e asa. Toamna totul e un intreg, pana si inima mi se bucura de tot ce simte. Sunt gata sa ma las pierdut in parul tau, sa inchid ochii si buzele tale sa-mi transforme visele in realitate. Pot spune ca ai o sansa imensa, la care eu nici nu ma incumet sa visez, si anume sa ma intelegi, sa imi furi toate gandurile rele crosetandu-le intr-un goblen plin de asfintituri sangerii.
Noi, care om fi noi…suntem cu siguranta in noiembrie, suntem o umbra pe-un pamant plin de frunze adormite care ne duce pe-un drum numai de ele stiut. Ne place sa alergam prin frunzele plictisite ca doi copii trezindu-le din amorteala intr-o incercare de a le inveseli. Stim ca pasii nostri le gadila simtul nemuritor al culorilor si de aceea ne straduim, vrem ca fericirea noastra sa le implineasca visul suprem – de a ne face pe noi fericiti. Yes, it’s a win-win situation, cine s-ar fi gandit?
As vrea sa fie noiembrie.
