Imi aduc aminte prima data cand am ajuns in New York, nu am fost deloc impresionat, dar doar pentru ca veneam dupa aproape 16 ore de zbor. Mica plimbare cu “asa-zisa-limuzina” de la JFK pana la The New Yorker a fost in miez de noapte, n-am vazut decat lumini peste lumini si nu l-am auzit decat pe arabul care ne era sofer. A doua zi m-am simtit ca un ac intr-un car cu fan. Am batut New York-ul in lung si-n lat pana nu imi mai simteam picioarele, a fost frumos. Dar pana la urma, m-as putea lipsi de toate astea, mi-e dor cu adevarat de sentimentul pe care l-am avut atunci cand am stat si muncit cu americani, taiwanezi, francezi si desigur moldoveni.… [Citeste mai departe]

[...] Eram ai nimanui, intr-o tara care la prima vedere nu prea era interesata de noi. Ce era de facut?

Bun, deci ajunsesem in cele din urma in New York, facusem un mic briefing cu cei de la W&T insa inca eram singuri. Dintre toti romanii care erau in The New Yorker (hotelul la care am stat) doar noi nu stiam unde o sa ajungem. Asa ca am discutat cu cineva de la ei, asteptam sa mearga cu noi la sediu sa clarificam situatia. Neee, ne-au dat frumos o adresa si cica “luati metroul, ajungeti la fix” . In State nu e ca la noi, ai ajuns acolo pai te descurci – lumea e ok, te ajuta insa foarte putin (mai ales daca esti din Europa de Est).  Asa ca am coborat spre metrou..cald, foarte cald – ca-n restul NY de altfel. Dupa un drum de vreo 10-15 minute ajunsesem si la destinatie. Urcand la suprafata am avut impresia ca eram in acelasi loc de unde plecasem. Cladirile erau aproximativ la fel, strazile in acelasi stil caracteristic. Cu toate astea, traficul era mult mai redus.… [Citeste mai departe]

Ok, dupa cum v-am zis in articolul trecut, am luat interviul (care a fost mai usor decat ma asteptam) si acum ma pregateam sa plec spre SUA. Doar ca prietenii mei de la UAIC au fost de alta parere. Fiind in anul 3, a trebuit sa dau licenta, iar 2008 a fost anul cand a terminat ultima generatie de studenti pe 4 ani (de la Cuza) si prima de 3 ani (adica noi). Dupa ce cu cateva luni in urma profesorii ne spusesera ca nu e nicio problema, putem sa dam licenta cu cei de la anul 4 (comisiile fiind aprox. aceleasi) acum se jurau ca nu au zis asa ceva, ca fiecare trebuie sa dea licenta cand e pe orar.

Dezastru

Ce insemna asta? Noi in prima faza aveam un contract la un fel de pensiune care era destul de atractiv si ca program si ca bani. Dar ca sa putem merge acolo trebuia sa plecam undeva spre sfarsitul lui iunie. Desigur, UAIC-ul ne-a programat licenta la inceputul lui iulie, deci ne-au cam stricat toate planurile . Am incercat sa vorbim cu cei din SUA, nimic, niciun raspuns din partea angajatorului, cu toate ca in cele din urma (cand nu mai era oricum nimic de facut) ne-au zis ca nu sunt de acord.… [Citeste mai departe]

Primul hop

Pot sa spun ca prima piedica in fata plecarii in SUA a constat-o interviul. Nu din punctul de vedere al interviului in sine ci mai degraba pentru ca era primul de genul asta la care participam, era primul interviu care hotara ceva in viata mea. Ca tot omul am avut emotii. Dupa un drum interminabil cu trenul de la Iasi la Bucuresti (unde ne-a ajutat o cunostinta de-a colegului de camera) am ajuns la Ambasada unde trebuia sa aiba loc toata treaba. Dupa cateva ore de asteptare am ajuns sa dau si interviul, m-am simtit ca la ghiseul CFR de unde-ti iei biletele. La fiecare ghiseu era cate-un consul care se ocupa de cate-un participant apoi  striga urmatorul! si tot asa.… [Citeste mai departe]