Scris in
recenzii bloguri,
recomandariUltima carte citita. Frederic Beigbeder : Dragostea dureaza 3 ani.
Asta nu e o recenzie ca si restul pentru ca mie nu-mi place sa fiu in rand cu ceilalti riscul de a parea lipsit de modestie. Pur si simplu refuz sa ma alatur tiparelor unei recenzii normale. Nu ma intereseaza sa va povestesc cartea cap coada, pentru asta exista librarii, vorbiti cu Monica
.
Pe de alta parte mi-au placut ideile pe care autorul incerca sa le imprime folosind un stil aparte. Cartea e preserata cu umbre de sex animalic i-as zice eu. Poate sa fie imaginatia prea bogata a scriitorului care descria momente imposibil din punct de vedere fizic (Adica daca voi imi ziceti ca un barbat face sex de 5-6 ori intr-o dupa amiaza…
…bine acum fiecare cu ce-l doare.
E adevarat, dragostea dureaza trei ani, dar anii nu pot fi masurati folosind unitatile conventionale. De fapt sunt trei etape peste care unele cupluri trec, altele nu. Prima oara esti indragostit incat fiecare secunda fara ea ti se pare un veac de chin, apoi toata relatia intra intr-o monotonie iluzorie care duce in cele din urma la ultima faza in care cei doi au impresia ca unul dintre ei vrea sa-i faca rau celuilalt sau pur si simplu unul dintre ei se plictiseste in asa hal incat cauta fericirea in patul altcuiva.
În primul an spui: “Dacă mă părăseşti, mă OMOR”.
În al doilea an spui: “Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”.
În al treilea an spui: “Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”.
Desigur, relatiile nu sunt la fel, unele cupluri cad prada acestei teorii nefaste, altele nu. Rand pe rand, Anne, Alice si inca o chelnerita a carei nume nu mi-l amintesc au trecut prin patul lui, insa sfarsitul cartii ni-l arata impreuna cu Alice cu cateva zile inainte sa implineasca 3 ani impreuna. Cert este ca au trecut peste pragul critic al relatiei, cartea se termina lasandu-ne cu gandurile in aer, imaginandu-ne cum se termina tot, ne lasa sa-i vedem impreuna sau sa-i despartim dupa bunul plac.
O alta idee care mi-a placut a fost ca o relatie ca sa functioneze trebuie facute anumite sacrificii, lucru care mi se pare nedrept dar adevarat in acelasi timp. De exemplu, el divortase de Anne, Alice divortase de sotul ei Antoine, doua casnicii devorate de ura pentru ca ei doi sa fie fericiti. Poate ca e dusa la extrem insa trebuie sa recunoastem ca vrem, nu vrem, fiecare facem sacrificii pentru ca relatia sa functioneze. Depinde acum daca suntem destul de puternici incat sa trecem peste partile proaste. In caz ca nu functioneaza si cei doi cad prada capcanelor…exista urmatoarea solutie, recitarea urmatoarelor 3 teze fundamentale
1) FERICIREA NU EXISTĂ.
2) DRAGOSTEA ESTE IMPOSIBILĂ.
3) NIMIC NU ESTE GRAV.
Dar dragostea exista si e in fiecare dintre noi. Intr-o relatie sunt mai multe etape, mi-e teama sa cred ca mai multe rele decat bune insa toate cu un scop. Nu putem spera decat ca suntem destul de puternici sa putem spune ca dragostea dureaza mai mult de trei ani.