1. SUA – Partea I – Inainte de plecare, Interviul
2. SUA – Partea II – Moinesti – New York

[...] Eram ai nimanui, intr-o tara care la prima vedere nu prea era interesata de noi. Ce era de facut?

Bun, deci ajunsesem in cele din urma in New York, facusem un mic briefing cu cei de la W&T insa inca eram singuri. Dintre toti romanii care erau in The New Yorker (hotelul la care am stat) doar noi nu stiam unde o sa ajungem. Asa ca am discutat cu cineva de la ei, asteptam sa mearga cu noi la sediu sa clarificam situatia. Neee, ne-au dat frumos o adresa si cica “luati metroul, ajungeti la fix” . In State nu e ca la noi, ai ajuns acolo pai te descurci – lumea e ok, te ajuta insa foarte putin (mai ales daca esti din Europa de Est).  Asa ca am coborat spre metrou..cald, foarte cald – ca-n restul NY de altfel. Dupa un drum de vreo 10-15 minute ajunsesem si la destinatie. Urcand la suprafata am avut impresia ca eram in acelasi loc de unde plecasem. Cladirile erau aproximativ la fel, strazile in acelasi stil caracteristic. Cu toate astea, traficul era mult mai redus.

Cu harta-n mana

Am gasit pana la urma sediul W&T, pe la etajul 30siceva intr-o cladire cu vreo 50siceva de etaje. Ne-a primit un tip cat de cat ok, ne asteptam sa se rezolve simplu toata treaba insa n-a fost chiar asa…

Am intrat intr-un birou destul de spatios cu o masa mare ovala in centru. Mai erau si alti studenti cu noi, insa acestia nu aveau problemele noastre. Mi s-a parut de prost gust faptul ca unii dintre ei habar nu aveau engleza si cu toate astea erau acolo…cu noi care dadusem interviul. In fine, s-a ajuns si la noi. A venit tipul cu o lista de joburi disponibile – erau destule insa nu cate 3. Noi fiind 3 (no shit sherlock) nu aveam cum sa acceptam asa ca za american dude a mai dat niste telefoane si a mai gasit niste oferte.

Insa, era ceva la mijloc…normal

Job-uri mai erau in vreo 3-4 locuri insa toate pe coasta de Vest a SUA. Noi eram pe coasta de Est…ce sa facem? Am gasit pana la urma “locul de munca perfect” – cel putin dupa ce a zis tipul. Ne zicea de ore suplimentare, de oras unde sa ne luam al doilea job, de TIPS (bacsis) si accomodations (locuri de cazare). Normal ca era si ceva la mijloc – trebuia sa mergem in Colorado (noi fiind in New York… Era o distanta destul de mare, trebuia iar sa luam avion, iar ore in sir  de stres, etc. Dar ce puteam face? Alta solutie nu aveam, iar locul de munca parea ok. Am rezolvat toate actele…resemnati ca trebuie sa ajungem undeva in inima SUA pentru a avea un loc de munca. Stiam fiecare dintre noi ca puteam gasi fara prea mult deranj ceva de lucru in New York insa chiriile erau foarte mari.

Goana dupa bilet

Da..exact ca-n film, trebuia sa gasim un bilet de avion catre Denver. Tipul ne-a trimis la o agentie pentru studenti unde cica se gaseau bilete ieftine de avion. Desigur ca trebuia sa le platim tot noi. Am ajuns la agentie, deja eram buimaci de cap, schimbarea asta continua – 40 de grade -> aer conditionat la fiecare cateva ore ne facea …la psihic si fizic. Agentul de acolo ne-a zis ca a gasit 3 locuri intr-un avion pentru Denver direct, fara sa mai schimbam, fara sa mai stam in alt aeroport etc. – ne ajungea vreo 280 de $ parca. Chiar daca eram low low low cu banii am zis ca probabil e bun. Iesim pana afara sa-l sunam pe the american dude de la W&T. Ne zice ca e cat de cat ok, pentru ca luam biletul cu 2 zile inainte, intra in agentie sa le zicem ca da…mergem asa. Stupoare..in 3 minute biletele se dadusera deja…cat am iesit pana afara sa vorbim la telefon. Acum cauta din nou bilete, normal ca nu au mai gasit direct, trebuia acum sa schimbam in Pheonix pentru Denver. Pretul era mai mic dar stresul mai mare .

Locul de munca era, timpul degeaba era si el

Era bine, macar stiam unde si cum o sa lucram. Am fost am rezolvat formalitatile pentru Social Security Number – un cartonas cu ajutorul caruia poti lucra pe teritoriul SUA iar fara care nu te angajeaza nimeni…decat la negru. Nu a durat mult, am fost intr-un birou unde erau cred ca vreo 80% asiatici, am completat niste formulare si pac pac am terminat cu treaba. Ne-am intors la hotel, am mai stat putin pe acolo am mancat (fast food desigur) am baut cafea de la mama ei de acasa de la Starbucks si dupa putina odihna am iesit sa vedem New York-ul. Imi aduc aminte ca am mers ore intregi pe jos erau o gramada de tarabe intr-o zona, cu tot felul de suveniruri. Cu toate astea ne-am cam ferit…avand in vedere ca biletul de avion era cam 250$.

Singurele experiente notabile din New York au fost – o discutie cu un afro-american (homeless care ii injura pe toti si care vroia desigur niste bani si-o tigara), mersul pe jos pe o caldura insuportabila (indiferent de ora, si ziua si noaptea caldura era aceeasi) dar si vizitarea Empire State Building unde am urcat pana la etajul 86 unde e prima “punte de observare” . Cel putin asa-mi aduc aminte, nu mai retin daca era cea de la etajul 86 sau cea de la 102. Oricum pot sa va asigur ca privelistea era extraordinara, chiar si noapte. De fiecare data cand priveai in sus vedeai zeci de avioane, aveai impresia ca se ciocnesc, aveai impresia ca vreo 2-3 vin spre tine (da da, sindromul 9/11).

Plecarea

Ne-am urcat frumos in avion cu speranta ca in sfarsit vom cunoaste pe propia piele cum e sa lucrezi in SUA, cum sa interactionezi cu bastinasii cum e sa “traiesti visul american”

Insa nu stiam cat de obositor va fi drumul ce va urma – de pe Coasta de Est spre Centrul SUA, prin cate vom trece si in cazul asta. Caldura insuportabila, turbulente…

Stiu ca am promis si niste poze, trebuie sa le caut mai pe seara, pana atunci puteti sa vedeti vreo 2-3 aici.

Da mai departe