In caz ca vrei sa asculti ceva in timp ce citesti:
Cateodata pozele sunt mai inspirate decat cuvintele.
N-ar fi prima oara cand tu nu esti si n-ar fi prima oara cand te visez, dar de fiecare data cand nu-mi esti aproape ma simt la fel. Ma simt gol si nu de haine, ci de suflet, de ganduri si de tot ce ma defineste. N-ar fi prima data cand ai plecat de langa mine iar dorul ma stie prea bine, ne-am mai intalnit si in trecut. Ne intalnim cam des in ultima perioada, pana si el s-a saturat de mine.
E bine (cred) ca n-am timp sa respir usurat in perioada asta si ca ma misc din reflex pentru ca daca as constientiza cat de mult imi lipsesti poate ca n-as mai avea puterea sa-mi pun gandurile in ordine si m-as pierde intr-un vast limbo in care tu mi-ai fi aproape. E si mai bine ca dorm intr-un pat de-o persoana momentan si nu am cum sa vad spatiul gol de langa mine. Probabil ca daca ar fi unul mai mare n-as dormi mai deloc, as sta toata noaptea sa te caut.
Ma bucur totusi ca vocea ta imi alina dorul si ma tine aproape. Stiu ca probabil ideea urmatoare e cam prosteasca si idioata dar nici acum nu-ti stiu numarul de telefon pe derost, stiu ca n-am sa-l sterg vreodata din telefon. Cateodata inainte sa te aud, ma uit la numarul de telefon si mintea imi fuge pe dealuri…doar de atat e nevoie. Ma bucur totusi ca doar de atat am nevoie si pot sa ma agat cu toata puterea de vorbele noastre.
E pacat totusi ca nu putem sa ne facem amintiri impreuna…o perioada.
E pacat ca-n fiecare zi ma gandesc “ce fac”, “ce mananc“, “la ce film ma uit” si ca pentru o perioada noi facem lucruri separat.
Stiu insa ca totul va fi bine.
In caz ca nu era clar: sursa imagine – 9gag.com





Un comentariu
Pingback: Ajuta-ma sa-mi regasesc romantismul | Trimite-ma la Paris | somnulescu.com