Sincer sa fiu, nici nu aveam vreun plan in vara lui 2008 ca sa plec in state, a fost o decizie de moment dupa propunerea colegului de camera. Mi-am zis, de ce nu? Aveam posibilitatea si financiara si morala (eram in apele mele) sa plec, sa explorez sa vad tot ce se putea vedea (desigur in limitele programului respectiv). Asa ca timp de cateva luni, am facut rost de bani, am facut toate formalitatile (pasaport si alte acte).

Primul hop

Pot sa spun ca prima piedica in fata plecarii in SUA a constat-o interviul. Nu din punctul de vedere al interviului in sine ci mai degraba pentru ca era primul de genul asta la care participam, era primul interviu care hotara ceva in viata mea. Ca tot omul am avut emotii. Dupa un drum interminabil cu trenul de la Iasi la Bucuresti (unde ne-a ajutat o cunostinta de-a colegului de camera) am ajuns la Ambasada unde trebuia sa aiba loc toata treaba. Dupa cateva ore de asteptare am ajuns sa dau si interviul, m-am simtit ca la ghiseul CFR de unde-ti iei biletele. La fiecare ghiseu era cate-un consul care se ocupa de cate-un participant apoi  striga urmatorul! si tot asa. Ajuns in fata gemuletului ii dau hartiile, situatia scolara, totul decurge bine. Aveam niste examene care erau date insa notele nu erau trecute pe foaia matricola pentru ca, normal ca la fiecare secretariat…sunt unele probleme . Stiam ca asta va fi o problema asa ca am facut cate-o adeverinta pentru fiecare obiect, semnata si stampilata, nu stiam ce ma asteapta.

La momentul respectiv (adica in 2008, era primul an cu absolventi ai sistemului Bologna) nu puteai sa pleci daca erai in ultimul an. Cu toate astea i-am aruncat o minciunica – eram anul 3 din 5, cica faceam 3+2 la facultate, cu toate ca masterul nu mai avea treaba cu facultatea. Norocul meu a fost ca doamna consul cunostea situatia si m-a asigurat ca nu e nicio problema. Mi-a pus niste intrebari cu privire la locul unde voi lucra in SUA (cu toate ca eu nu aveam habar ce-o sa fac acolo, dar era doar cazul meu, fiecare dintre voi care va pleca va avea dinainte un loc de munca asigurat, eu am fost mai ghinionist dar o sa va povestesc data viitoare), m-a intrebat ce vreau sa fac cand ma intorc si a verificat foaia matricola. Apoi, mi-a dat niste cartonase si mi-a urat succes. Eu am ramas putin debusolat, nu stiam exact daca am luat interviul sau nu, pentru ca ei urau succes la toti . In ansamblu a fost bine. Acum stiam ca plec cu siguranta, asteptam ziua cand trebuia sa ma intorc in Bucuresti si sa ma urc pentru prima oara intr-un avion, sa zbor peste tari, peste ocean…ulterior peste 3/4 din SUA.

Va urma…

=> SUA – Partea II – Moinesti – New York

Cateva chestii pe care ar trebui sa le stii daca vrei sa pleci, cel putin in legatura cu prima parte.

• Daca vrei sa pleci si crezi ca nu ai bani, nu-ti fa probleme, sunt destule programe (prin banci) de unde poti face rost de bani – iar astia o sa ti-i scoti inapoi cat esti plecat
• Dosarul pentru Work and Travel nu e greu de facut, ai nevoie de pasaport si alte acte, niste taxe platite etc.
• Interviul la ambasada nu este asa de greu pe cum se zice. Daca stii sa vorbesti destul de bine in engleza si ai o situatie scolara acceptabila spre buna vei lua cu siguranta interviul, trebuie doar sa ai mintea limpede si sa nu ai emotii…prea mari
• In ziua interviului trebuie sa te astepti la ce e mai rau – de la organizare, ai sa stia in fata ambasadei cateva ore, apoi in curtea interioara la o coada care pare interminabila inca vreo ora, apoi inauntru vei fi perchezitionat . Vei ramane fara curea, alte obiecte, care iti vor fi pastrate, don’t worry, vei merge intr-o sala unde vei astepta din nou pana cand un reprezentant te va chema (impreuna cu grupul) apoi te vei putea aseza la coada (da iar) pentru interviu. Acesta nu dureaza mai mult de 10 minute. Singura chestie urata este asteptarea.
• In cazul in care nu iei interviul il poti da din nou insa trebuie sa platesti din nou taxa.