O lume de gunoi
…nu, nu e vorba despre voi, daca asa va place sa credeti. Dar e un gunoi frumos, daca poti sa vezi prin mazga de idioti care ne populeaza aparamentele vecinilor atunci considera-te norocos. Gunoaiele dintre noi toti de fapt nu sunt gunoaie, sunt doar ceea ce noi le facem sa fie. Chestia asta e universal valabila, trebuie sa te bucuri de ceea ce ai, trebuie sa vrei cat mai mult pentru a te bucura de putinul pe care-l ai. Multi nu inteleg asta, multi critica si arunca gunoaie peste tot, important e ca tu sa-ti vezi de drumul tau si sa nu te intereseze parerile celorlalti…macar fata de lucrurile care-ti fac placere.
E o lume de gunoi roz (multi atribuie rozul binelui…habar n-am de ce) in care nori grei pe care noi ii crestem picura porcarii pe cm patrat. Cand o sa se schimbe? Probabil ca niciodata la noi, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa se schimbe la tine. Important e sa vezi printre pungile de plastic, pet-urile ramase de la gratare pantagruelice presarate cu mirodenii discutabile. Important e sa vezi gunoaiele tale si cum ele iti improspateaza experienta de calator. Poti sa te feresti de ploaia lor, asa cum poti sa-ti creezi o ploaie doar a ta. Dar cine zice ca trebuie sa picure porcarii?
E o lume de gunoi, unde tu, ai un coltisor al tau, plin de gunoaiele tale – care te amuza mai mult sau mai putin, care te distruge sau te ridica spre nori. E coltisorul tau unde iarba e mai verde chiar daca la fiecare fir verde e cate-un ambalaj de platic. E locul unde gunoaiele lor sunt aur pentru tine si unde gunoaiele tale sunt nimic in fata lor.
E o lume de gunoi in care toti mancam gunoaie, dormim printre gunoaie respiram gunoaie, facem sex in gunoi, ne jucam in gunoi…iubim prin gunoi. Dar pana la urma gunoiul asta ne tine in viata. Vezi care-i rationamentul aici?




