Stiu ca au fost momente, anul trecut, cand imi doream sa rup tot ce prind in cale, indiferent de natura lui, ei, it’s etc.  Stiu ca sunt/eram o epava, si ca naivitatea mi-a fost fatala, indiferent de credintele mele. Stiu ca n-am crezut ca o sa-mi revin, cel putin nu sa am incredere in cineva… in tine. Refuz sa cred ca viata e doar un ciclu, un cerc de dezamagiri, de situatii de 2 lei care nu se termina decat atunci cand esti una cu pamantul. Refuz sa cred doar intr-o iubire si intr-o persoana. Imi refuz trecutul si-mi promovez viitorul. Am mai vorbit de jumatati de inimi. Asta nu s-a schimbat, nu se va schimba prea curand, poate niciodata.  Am zis ca-s naiv, nici asta nu se va schimba vreodata. Am zis ca am incredere in mine pentru ca nu m-am mintit niciodata..si asta e adevarat, macar eu sa fiu sincer cu mine.

Totul a fost un amalgam de suferinte, de himere pline de fericire, de iluzii.. pana cand ai dat buzna in viata mea si mi-ai aratat ca este cineva mai bun ca mine, care poate ierta mai mult si care nu tine cont de restul. Mi-ai aratat ca pot sa am incredere, nu doar in mine, nu doar in tine ci in noi. Mi-ai aratat ca viata asta nu merita traita doar de unul singur. Mi-ai adus zambetul pe buze si pentru asta iti voi fi multa vreme recunoscator.

Viata nu e un ciclu nesfarist de dezastre, viata e un cerc cu 4 laturi si 3 unghiuri de 360 daca ma intelegeti . Viata e ce vrei tu sa fie, nimeni si nimic nu iti poate lua credinta in tine, visele care te pun pe un drum intunecat in speranta ca deznodamantul nu e chiar asa de amar.

Iti multumesc.

Pentru ce?

Tu sa-mi zici