Monthly Archives: October 2009

Probabil ca am dezamagit mult in ultima perioada, am facut rau fara sa vreau si probabil ca multe altele pe langa asta. Am fost absent in ultima perioada si nu am putut sa fac nimic din ce-as fi vrut. Totul a pornit de la o inmormantare care m-a pus pe ganduri, in legatura cu tot ce-am facut pana acum, ce voi face de acum inainte…Am revenit in Iasi si cand credeam ca revin pe linia de plutire am avut un accident de masina. In timp ce mergeam spre Iulius un tip a intrat direct in masina mea si din cauza impactului m-a izbit in masina din fata. Eram la volan, aveam centura pusa (macar atat noroc sa am). Mi-am zis ca n-aveam sa patesc, ma durea (si acum putin) gatul de la impact insa daca ma gandesc mai bine puteam sa am fata plina de vanatai, urme etc.

Ideea e ca am scapat cu bine…masina e avariata destul…destul incat ca de marti pana azi sa fiu numai pe drumuri pentru acte, drumuri la asigurari, drumuri la service…epuizat total. Totul combinat cu tratamentul pe care-l iau in ultima perioada..care uneori imi da dureri de cap si ameteli.

Toate bune si frumoase deci…imi pare rau pentru cele pe care nu le-am facut in perioada asta, pentru cei pe care i-am “uitat” insa chiar nu am avut timp.… [Citeste mai departe]

Totul e in echilibru.

(Lacrimi)

Am zis-o, m-ati auzit/vazut zicand asa ceva de multe ori. Unde aparent nu este echilibru e doar o chestie de moment deoarece gasesc repede o alternativa si totul revine intr-un balans stabil. De ce cred asta? De ce tot pun accent pe echilibru? Pai, pentru ca daca nu as face asta atunci incercarile mele de cateva luni de a-mi pune lumea in balanta pe care sa reusesc sa o echilibrez ar fi in zadar.

E inuman sa traiesti atat timp cu mintea prin probleme, cautand o cale de scapare care pana la urma e renuntarea la sentimente si acoperirea cu un strat de nepasare. E inuman pentru tine insuti sa nu crezi ca-ti va fi bine sau mai bine zis ca-ti va fi bine si tie.  Nu se poate ca “ala de sus” sa nu-ti arunce si tie un os si sa nu-ti dea impresia macar ca esti sub aripa lui ocrotitoare, ca a dat norocul peste tine si gusti din nou ambrozia fericirii.

Si-apoi?

Bun, ai trecut prin niste chestii pe care vrei sa le ingropi, reusesti partial si te concentrezi pe a uita. Dar, ce faci cand chiar dai de bine?… [Citeste mai departe]

Asta mi-a zis cineva zilele trecute. Cam asa si este, imi dau seama cu groaza ca habar nu am ce-mi doresc de la viata asta si ca ma balacesc intr-o mare de indecizii impreuna cu restul indecisilor. Increderea si dorinta deja nu mai sunt palpabile, viata-mi da palme zilnice in speranta unei treziri care nu stiu daca va mai poposi in ZZzzz-land. E o chestie tare ciudata indoiala asta, in momentul asta zici ca vrei ceva, pe cineva, apoi ceva diabolic din adancurile tale te indreapta pe o cale gresita.

De ce?

Eu unul habar nu am, poate sunt increzut, poate vreau doar sa stiu ca pot sa am ceva, ca “s-ar putea daca as vrea”, ca parerea mea despre mine nu e adevarata si  pot sa obtin fericirea fara mare efort. E un drum pe care se arunca zilnic ispite si piedici, e o cale intunecata spre un final luminat. Important e cum ne masuram pasii, astfel incat sa nu calcam prea multe din frumusetile din jurul nostru, dar in acelasi timp sa nu mergem cu ochii inchisi spre porti gri care nu au sa se deschida vreodata.

Un drum pentru toti cu finalitate selectiva

Da, toti mergem pe un singur drum, caile noastre se intersecteaza in speranta unei intersectii pe vecie, o reuniune de suflete pierdute, aruncate in gluma de o divinitate necunoscuta.… [Citeste mai departe]

Moby – Memory Gospel
[da play si citeste, nu pune intrebari]

Doar atat mai ramanem. Generatii vin si se duc, oameni fac chestii remarcabile sau se fac de ras. Traim cu impresia ca urmasii nostri isi vor aduce aminte de noi in functie de ce am facut cat am trait. Asa si este intr-o mica masura, fiecare dintre noi isi lasa amprenta asupra altuia, iar in cazul familiei legaturile de genul acesta sunt si mai puternice. O singura replica m-a facut sa-mi aduc aminte lucruri pe care le uitasem de mult. Mi-am adus aminte ca atunci cand eram copil eram foarte linistit si nu faceam pozne (prea mari). Pana sa ma duc la gradinita (uneori chiar si atunci) ai mei lucrau de dimineata si nu puteau avea grija de mine asa ca-mi petreceam timpul mai mult cu o matusa de-a mamei mele. A avut grija de mine si de sora mea, iar noi ne-am atasat de ea…astfel a devenit a doua mama pentru noi. Cred ca sunt norocos, am avut 6 bunici (mai am 2) dar si 2 mame.

As vrea sa-mi aduc aminte mai multe de cand eram mic, de cand avea grija de noi. A fost o prezenta marcanta in viata noastra, ne-a invatat multe lucruri si a fost alaturi de noi de fiecare data.… [Citeste mai departe]