Oamenii nehotarati nu merita sa fie fericiti
Asta mi-a zis cineva zilele trecute. Cam asa si este, imi dau seama cu groaza ca habar nu am ce-mi doresc de la viata asta si ca ma balacesc intr-o mare de indecizii impreuna cu restul indecisilor. Increderea si dorinta deja nu mai sunt palpabile, viata-mi da palme zilnice in speranta unei treziri care nu stiu daca va mai poposi in ZZzzz-land. E o chestie tare ciudata indoiala asta, in momentul asta zici ca vrei ceva, pe cineva, apoi ceva diabolic din adancurile tale te indreapta pe o cale gresita.
De ce?
Eu unul habar nu am, poate sunt increzut, poate vreau doar sa stiu ca pot sa am ceva, ca “s-ar putea daca as vrea”, ca parerea mea despre mine nu e adevarata si pot sa obtin fericirea fara mare efort. E un drum pe care se arunca zilnic ispite si piedici, e o cale intunecata spre un final luminat. Important e cum ne masuram pasii, astfel incat sa nu calcam prea multe din frumusetile din jurul nostru, dar in acelasi timp sa nu mergem cu ochii inchisi spre porti gri care nu au sa se deschida vreodata.
Un drum pentru toti cu finalitate selectiva
Da, toti mergem pe un singur drum, caile noastre se intersecteaza in speranta unei intersectii pe vecie, o reuniune de suflete pierdute, aruncate in gluma de o divinitate necunoscuta. Multi mergem, putini ramanem, eu unul habar nu am pe unde sunt.
De obicei cautarile astea interioare au o finalitate intamplatoare in adevaratul sens al cuvantului…insa eu sunt atipic si tind sa cred ca si anti-social intr-o mica masura.
De obicei.
October 18th, 2009 at 17:40
Nu e tocmai asa.Eu zic ca e tocmai invers prntru ca cei ce au ce pune in balanta,au mai mult de gandit si asta nu determina neaparat fericirea.Cei ce sunt nehotarati fac uneori si greseli in ce aleg,dar uneori ei aleg ce e mai bine din mai multe posibilitati chiar daca le ia ceva mai mult timp..Daca te arunci cu capu’ inainte in ceva si apoi iti pare rau,asta ce mai e?Mai bine pui lucrurile in balanta si vezi ce cantareste mai mult
October 18th, 2009 at 19:07
Ce-ai spus tu mai sus inseamna “cumpatat” daca vrei, dar nu “nehotarat”. Nehotarat e cel ce zice “as merge la teatru azi…da m-as uita la film in loc…hm…”, cumpatat e cel care gandeste “teatrul nu-l mai prind maine, deci ma duc azi, si alta data ma pot uita la film”. Si cred ca e prost pusa problema cu “nu merita”. Poate “nu ajung sa fie” e mai bine spus. Pentru ca dreptul la fericire nu ni-l hotaraste nimeni dinainte. Inchide ochii, gandeste-te la ce te face fericit si din momentul in care-i deschizi, daca esti constient ca trebuie sa lupti fiecare secunda pentru acel ceva,cineva, atunci da. Asa ai o sansa la fericire.
October 18th, 2009 at 19:14
trebuie sa lupti fiecare secunda pentru acel ceva,cineva, atunci da. Asa ai o sansa la fericire.
“cineva” e relativ, fericirea nu sta intr-o persoana, fericirea sta in ceea ce crezi tu, cum te simti tu cand faci anumite lucruri pentru tine sau pentru ceilalti. Fericirea e asemanatoare cu utopia, ajungi greu sa crezi ca esti fericit, ca totul e perfect dar de cele mai multe ori vrei mai mult.
October 18th, 2009 at 19:38
Sta intr-o singura persoana, care asemeni Cezarului, printr-un deget ridicat sau coborat hotaraste daca fericirea traieste sau nu.. daca iti zambeste sau daca s-a saturat pur si simplu de tine.. fie iti da voie sa-i faci ziua mai buna sau te faci sa simti ca ii faci rau prin orice-ai zice sau face.. si defapt te zgarie pentru simplul motiv ca nu esti.. nu conteaza ca nu e vina ta si ca te zbati la fel de mult.. daca nu chiar mai mult.. pentru ca zgariat intr-un colt al camerei, al tarii. Da, fericirea sta intr-o singura persoana, pe care as urma-o in orice varf de munte sau fund de mare. Pacat ca nu stiu sa inot inca. Si ca articolul asta nu e despre mine.. e despre fericire..iar a mea..e la persoana mea..
October 18th, 2009 at 21:22
@Bog:
ow: 
October 18th, 2009 at 22:00
Departe de-adevar monic.. departe.. nu am nimic de laudat..
October 19th, 2009 at 10:59
Este mult mai simplu sa ne justificam parerile facand apel la lozinci de genul: “albii sunt mai destepti ca negrii”, “inginerii nu pot sa se exprime”,”oamenii nehotarati nu merita sa fie fericiti”, etc. Lozincile astea au un iz de statistica dupa parerea mea, ori mie imi place sa cred ca sunt si traiesc mult mai mult decat simple statistici.
Desigur, sa plasam oamenii in tipare ne da un sentiment de siguranta ca parerile noastre sunt impartasite si de altii si astfel sunt valide. Eu cred ca de aici ne vine nefericirea, respectiv starea de nemultumire. Folosim statisticile pentru a pune etichete la ceea ce simtim la un moment dat. Devenim parca multumiti ca ne-am pus un diagnostic, ca putem afirma “eu nu as putea face niciodata asta”, “eu sunt din categoria celor care…”, neingaduindu-ne de fapt sa crestem, sa primim cu bucurie si recunostinta tot ceea ce primim de la ceilalti.
Cartile mele spun ca toate intamplarile din viata ta vin la tine pentru ca tu te-ai gandit la ele in prealabil. Daca tu te gandesti “cu groaza ca nu stii ce-ti doresti”, atunci groaza ca ai putea face o alegere gresita te va insoti tot timpul (poti sa-i zici “ceva diabolic din adancurile tale”
. Gandurile si emotiile aferente au o putere fantastica in fiecare dintre noi. Imi aduc aminte de o replica dintr-un film: personajul intra intamplator intr-o biserica si afirma catre preot:”Cum sa spun rugaciunea ta daca eu nu mai cred?”; la care preotul ii replica: “Este suficient doar sa rostesti cuvintele”.
Astfel ca atunci cand aud cuvinte de genul:”trebuie sa lupti pentru fericirea ta”, ma ingrozesc pentru ca stiu ca persoana respectiva e nefericita. Lupta inseamna distrugere, desfiintare, ce-i drept invingatori dar si invinsi. Iar fericirea numai distrugere nu e. Conform DEX, fericirea este “o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina”. Pentru mine e o stare de bine data de multitudinea de lucruri simple care ne inconjura, precum aroma de cafea fierbinte raspandita in toata casa si o carte buna intr-o dimineata insorita de duminica.
Parerea mea e ca fericirea cu majuscule este doar in romanele siropoase, pe cand starea de bine careia ii spun fericire autentica sta in toate experientele pe care le chemam in viata noastra.
October 19th, 2009 at 11:32
@bog, iti dai seama ca persoana respectiva putea sa fie alta daca istoria ar fi avut alt curs? Atunci ai fi zis aceeasi chestie despre alta persoana, dar avand in vedere cursul actual, drumul asta cu finalitate selectiva..da, ai dreptate.
@alinuta, sunt partial de acord, nu cred in faza cu preotul si rugaciunea pentru ca chiar daca “doar ar fi rostit cuvintele” rugaciunea n-ar mai fi insemnat acelasi lucru, ar fi fost lipsita de continut. Cum ar fi daca toti am spune ” Te iubesc” doar pentru ca ne place cum suna?
(nu zic ca nu sunt unii care face deja asta)
si da, fericirea a ajuns o stare de bine si tine de toate experientele pe care le chemam in viata noastra , nu sta in persoane.
October 19th, 2009 at 15:38
Eu imi doresc un loc de munca, asta m`ar face sa ma simt utila si ,, fericita,, daca se poate numii asa. Fericirea o simt atunci cand starea mea de spirit este de la bine in sus… si in momentul de fata nu este, aaa si ar mai fi ceva fericita sunt si atunci cand ajut pe altcineva, si tot efortul imi este rasplatit cu un zaaambeeet laaarg din suflet
October 19th, 2009 at 15:42
Bun deci… (toate propozitiile inteligente incep cu “deci” si se termina cu “mancatias” )
Fericirea nu sta, ea de fapt este un “goal/target” care se apropie atunci cand depunem munca pentru a-l atinge, si care se indeparteaza atunci cand lenevim. Nu exista o stare de fericire continua, exista insa stari repetitive sau pur si simplu stari de fericire, trebuie doar sa stim cum sa ni le prelungim.
In fine this is not important, fericirea nu sta in persoane, sta in faptele lor, sta in sentimentele lor, sta in felul in care iti vorbeste o persoana, in felul in care te priveste, in felul in care te strange in brate. Nu poti spune ca nu te consideri fericit atunci cand iesi de la un examen si cineva drag te asteapta in fata scolii sa te intrebe ce-ai facut si sa te stranga in brate sa-ti spuna “Am incredere ca vei reusii”, nu poti sa nu te consideri un om fericit atunci cand persoana aia pe care-o iubesti cel mai mult pe lume, e acolo langa tine si-ti spune ca te iubeste, stiind ca-i impartasesti sentimentele… Toate astea mie-mi suna clar a motive de fericire, sa ma contrazica cineva !
October 19th, 2009 at 16:33
Uhum. Vezi c-ai uitat “mancatias”.
October 19th, 2009 at 18:43
asa cum ma intrebam pe pagina mea,
fericirea e o stare…oare?
eu insa cred ca hotararea sau nehotararea nu are nici in clin ,nici in maneca cu fericirea… raman la parerea ca e o stare,poate de bine,nu stiu,sunt destul de confuza dar tot imi dau seama ca indiferent cat de hotarata sunt in a vrea sau nu ceva,fericirea mea e altceva.
n-am explicat nimic,da’ macar mi-am dat cu parerea
October 21st, 2009 at 22:21
mda… cam asa sunt si eu … e interesant sa stii ca nu esti singuru’ care nu gandeste astfel , ty
October 24th, 2009 at 14:22
Ți-aș da dreptate, dar nu întru totul. Aș spune mai degrabă că oamenii nehotărâți ating mai greu mulțumirea sau fericirea și nu că nu o merită. Pentru că e într-adevăr mai greu să fii mulțumit de tine și de acțiunile tale, câtă vreme nu-ți stabilești obiective clare, fie ele cât de simple sau naive, pe care să le și atingi. Iar fericirea (nu micile bucurii de moment) nu poate exista fără satisfacția lucrurilor bine făcute.