Noiembrie e o luna care-mi place foarte mult, poate ca e vremea rece care alunga toate pitzi din calea mea iar privirea-mi nu mai e zgariata de rujul strident, unghiile intr-un roz iritant si ciorapii din plasa de pescar. O ea imbracata de toamna, cu un fular/esarfa la gat si cu parul in vant in timp ce frunzele cad in jurul ei mi se pare mult mai interesanta decat o bucata de carne vara. Poate imi place noiembrie pentru ca totul incetineste si am ocazia sa vad si sa analizez tot, am timp sa-mi indrept gandurile pe un fir subtire de vise. Poate pentru ca acum vinul e mai bun fiert cu putina scortisoara si piper sau poate ca inima mi se trezeste acum. Cine stie…
Noi in noiembrie
Noi, care om fi noi…suntem cu siguranta in noiembrie, suntem o umbra pe-un pamant plin de frunze adormite care ne duce pe-un drum numai de ele stiut. Ne place sa alergam prin frunzele plictisite ca doi copii trezindu-le din amorteala intr-o incercare de a le inveseli. Stim ca pasii nostri le gadila simtul nemuritor al culorilor si de aceea ne straduim, vrem ca fericirea noastra sa le implineasca visul suprem – de a ne face pe noi fericiti.… [Citeste mai departe]
