Toamna e primavara mea
Uneori mai cred in destin, insa acele momente sunt putine si nu pot fi luate in calcul. In restul clipelor sunt de parere ca noi ne facem viata cum vrem noi, dupa bunul plac insa dupa limitarile fiecaruia. De aceea imi permit sa-mi fac viata dupa cum imi dicteaza inima, iar toamna e un anotimp care-mi starneste fiori ce urca usor pe sira spinarii in cautarea unei reactii a inconstientului. Tot ceea ce gandesc involuntar, amintiri pline de remuscari dar si unele vise splendide mi se arata de fiecare data cand aud sunetul facut de o frunza aurie sub talpa BK-urilor mele. Peste tot sunt amintiri, peste tot lumea traieste toamna la intensitate maxima, eu unul nu-mi bat capul. Stiu ca in fiecare an craciunul vine mai devreme cu …orice.
Ma bucur ca o sa fie racoare, o sa ma pot plimba in liniste simtind cum vremea rece ii alunga pe toti ceilalti din calea mea. Muzica o sa ma poarte pe un drum pe care nu-l cunosc inca, insa stiu ca e presarat cu intalniri cu prieteni, de vin fiert in miez de noapte, de atingerile degetelor reci de-a lungul bratului…sunt multe care se inghesuie ca sa-mi faca toamna mai frumoasa, iar eu le vreau pe toate. Sunt egoist, asa e…ma gandesc doar la mine in astea trei luni. Reusesc sa ma pun in prim plan ca sa ma pot bucura de toate nimicurile care-mi ies in cale.
Toamna asta vreau sa-mi faci viata mai frumoasa. Sunt gata sa te las sa faci ce vrei din inima mea…ti-am zis ca am numai o jumatate de inima, insa nu e asa. Toamna totul e un intreg, pana si inima mi se bucura de tot ce simte. Sunt gata sa ma las pierdut in parul tau, sa inchid ochii si buzele tale sa-mi transforme visele in realitate. Pot spune ca ai o sansa imensa, la care eu nici nu ma incumet sa visez, si anume sa ma intelegi, sa imi furi toate gandurile rele crosetandu-le intr-un goblen plin de asfintituri sangerii.
Fiecare toamna pe care am trait-o, de cand am inceput sa constientizez o mica parte din amalgamul asta de vise, mi-a adus numai fericire. Schimbarea decorului, revenirea la o relatie care insemna totul pentru un copil alintat si de ce nu zeci de ocazii de a primi si de a da la randul meu. La mine nu e ca peste tot…toamna nu se numara bobocii, toamna e primavara mea, acum toate cicatricile dispar iar sufletul poate sa respire. Eu nu ma imbrac in functie de vreme, imi las inima dezgolita, cel putin asa primeste tot ce i se cuvine. E o perioada de acumulare, de iubire si dezamagiri.
Toamna asta fiecare are sansa lui…la iubire, la fericire…la mine..sau la tine.




August 30th, 2009 at 04:37
Toamna nu se numara bobocii da se numara cuplurile si relatiile… si se pare ca si la tine e la fel
, bobocii i numaram altadata
Frumoase ganduri despre toamna, le-o asterne si eu vrodata pe-ale mele pe viitorul blog (actualmente in constructie) la care se pare ca mare mester zidar te-am ales pe tine
CE-as putea zice, sincer m-ai facut sa realizez multe cu aceste 10=20 de randuri, si-ti mersi
August 30th, 2009 at 06:29
Titlul articolului = chiar e mai mult decat reusit! Bravo!
August 30th, 2009 at 14:44
cu placere mihai
egeaba: 
newdada, ma mai loveste “geniul neinteles” cateodata
August 30th, 2009 at 16:51
Mai e o zi. Apoi, sa fii acolo. Pentru toate promisiunile, sansele, visele. Pentru noi.
Septembrie :trifoi: trandafir
August 30th, 2009 at 20:49
……
September 1st, 2009 at 09:51
[...] Somnulescu Posted in tomata întreabă | 2 [...]
December 5th, 2009 at 12:15
Si ? cum fu toamna?
December 5th, 2009 at 14:45
plictisitoare din pacate