Simteam nevoia sa scriu ceva despre : Sa nu spui adio

[da play si citeste]

U2 – With Or Without You

Poate ca am gresit, poate ca nu am inteles, insa asa am interpretat.

Atati licurici care cauta acelasi lucru teoretic insa nu la aceeasi intensitate. Multi se multumesc doar sa vada lampa la care ceilalti viseaza sa ajunga. Nu suntem limitati de cei ce arunca apa din greseala ci mai de graba de propriile noastre aripi de licurici care nu pot/nu vor mai mult.
Suntem blestemati de a cauta pana cand lumina din noi se stinge, cine a pus blestemul asta l-a pus bine pentru ca miliarde de insecte ca noi nu reusesc sa scape de o povara invizibila care apasa pe aripile noastre obosite inainte de vreme. Poate ca fiecare dintre noi lumineaza, insa face asta intr-un anumit fel, pentru a gasi un alt licurici care lumineaza exact la fel. De cele mai multe ori ne multumim cu “the next best thing” pentru ca aceasta cautare ne lasa fara de puteri si ne zguduie sperantele.
Adio nu e un cuvant pe care trebuie sa-l rostim chiar daca ne este aruncat in fata, nu trebuie sa cedam in fata acelor sentimente care tind sa ne lase fara de glas. E o lume plina de incercari care merge mai departe chiar daca noi suntem sau nu, chiar daca inima noastra si-a gasit locul sau nu. Nu avem puterea sa schimbam asta…inca. Nu putem schimba ceea ce se intampla la nivelul acesta, putem doar sa ne bucuram de momentele de stralucire pe care viata ni le arunca in cale.

Poate oamenii chiar nu sunt facuti ca sa fie impreuna, ca sa se uneasca jumatati. Poate ca pamantul asta ne ameteste asa de tare incat nu mai stim care e conditia noastra primara si viata ni se pare o adunatura de dezamagiri si iubiri firave care dureaza prea putin ca sa-ti aseze un pansament peste inima plina de cicatrici. Suntem niste fiinte romantice, insa nu toti suntem umani pentru ca aparent nu toti vrem acelasi lucru.

Fericirea face parte si din aer si din apa sau pamant, dar nu pentru ca asa zic eu sau altul, ci pentru ca nu simt ce este cu adevarat si trebuie sa o luam de buna. Poate chiar nu trebuie inteleasa, ci traita. Pana la urma suntem doar niste licurici care stralucim in functie de lampa pe care o cauta. Insa unii nu cauta nicio lampa, ci alti licurici, cu toate ca lampa e mult mai aproape.

O inima nu o sa-si gaseasca niciodata locul pentru ca nu e un organ unitar, nu indica nici macar o doza de unitate, ci doar despartire si iubire traita cu intensitate. Sunt doar doua jumatati care se inchina in fata legilor naturii. Prima jumatate ofera tot ce are mai bun, in speranta ca a doua va primi la randul ei ceva asemanator.

…nu e un raspuns, e doar o reactie.