Nu la mine, ci la noi. Eu nu sunt important, probabil ca nu aduc nici macar 1% gram de importanta. Insa am observat ca atunci cand suntem noi lumea devine interesata. Ori ca “wow frate cum ai reusit” (wtf?!) ori ca… “wow arata fain” (again wtf?!). Am facut un studiu zilele trecute. Nimeni nu zicea nimic pe mess…asta pana cand am pus o poza cu niste picioare “de-ale ei” reactia? 10 intrebari in 2-3 ore “cine e?” “ce fain, esti cu cineva?”

De ce “noi” e mai interesant decat “eu”? Nu ca as fi o persoana egocentrica, sunt un om modest care nu are cu ce sa se laude. E o chestie generala aici. Oamenii observa schimbarea, ca sa fim seriosi, daca oricine din lista lor de messenger ar fi pus o poza de genul asta, ei l-ar intreba aceleasi lucruri. Asta ca si inceput, ca de fapt nu vroiam sa vorbim despre asta. In seara asta m-ai intrebat “ce discutie” cand de fapt era un monolog. Ceea ce tu nu stii e ca toate monologurile mele sunt discutii. Altfel n-as putea sa ma conving, sa-mi arat ca de fapt e cum imi doresc eu sa fie.

Hai sa ne gandim acum putin, vine toamna, la mine nu se numara bobocii, n-am ce boboci sa numar, n-am realizat nimic remarcabil pana acum…poate sa fiu dezamagit de 3 ori in aceeasi relatie, dar asta deja tine de trecut. E o realizare si asta, e un adevar universal valabil.  Valabil doar cand vine vorba de mine…dar sa revenim. Vine toamna, deja ma pierd in idei, sunt entuziasmat de ce ar insemna asta pentru mine. Poate pentru tine frunzele fara suflu care cad pe pamantul maroniu nu indica decat tristete si melancolie..ei pentru mine nu e asa. Toamna e primavara mea, toamna asta un nou inceput isi face aparitia, acum depinde de tine daca vrei sa iei parte la asa ceva.

Tu esti un vis frumos, esti o maimutzica uneori, poate si o scorpie in alte dati, dar esti acolo cu siguranta. Daca as avea o melodie care sa te aduc langa mine, cu siguranta ar fi asta. Daca ar fi o poezie care sa mi te aduca aproape…well ar fi mai multe si de aia m-as opri la asta (nu conteaza ca n-are rima si sunt doar idei aruncate intr-un tren care ma aducea aproape de tine, insa niciodata langa) ..pentru mine toate cuvintele tale se arunca intr-un dans numai de ele stiut care sa-mi duca mintea pe dealuri si inima la locul ei.

Hai sa ne gandim…cat de mult as putea…hai?

Uneori mai cred in destin, insa acele momente sunt putine si nu pot fi luate in calcul. In restul clipelor sunt de parere ca noi ne facem viata cum vrem noi, dupa bunul plac insa dupa limitarile fiecaruia. De aceea imi permit sa-mi fac viata dupa cum imi dicteaza inima, iar toamna e un anotimp care-mi starneste fiori ce urca usor pe sira spinarii in cautarea unei reactii a inconstientului. Tot ceea ce gandesc involuntar, amintiri pline de remuscari dar si unele vise splendide mi se arata de fiecare data cand aud sunetul facut de o frunza aurie sub talpa BK-urilor mele. Peste tot sunt amintiri, peste tot lumea traieste toamna la intensitate maxima, eu unul nu-mi bat capul. Stiu ca in fiecare an craciunul vine mai devreme cu …orice.

Ma bucur ca o sa fie racoare, o sa ma pot plimba in liniste simtind cum vremea rece ii alunga pe toti ceilalti din calea mea. Muzica o sa ma poarte pe un drum pe care nu-l cunosc inca, insa stiu ca e presarat cu intalniri cu prieteni, de vin fiert in miez de noapte, de atingerile degetelor reci de-a lungul bratului…sunt multe care se inghesuie ca sa-mi faca toamna mai frumoasa, iar eu le vreau pe toate. Sunt egoist, asa e…ma gandesc doar la mine in astea trei luni. Reusesc sa ma pun in prim plan ca sa ma pot bucura de toate nimicurile care-mi ies in cale.

Toamna asta vreau sa-mi faci viata mai frumoasa. Sunt gata sa te las sa faci ce vrei din inima mea…ti-am zis ca am numai o jumatate de inima, insa nu e asa. Toamna totul e un intreg, pana si inima mi se bucura de tot ce simte. Sunt gata sa ma las pierdut in parul tau, sa inchid ochii si buzele tale sa-mi transforme visele in realitate. Pot spune ca ai o sansa imensa, la care eu nici nu ma incumet sa visez, si anume sa ma intelegi, sa imi furi toate gandurile rele crosetandu-le intr-un goblen plin de asfintituri sangerii.

Fiecare toamna pe care am trait-o, de cand am inceput sa constientizez o mica parte din amalgamul asta de vise, mi-a adus numai fericire. Schimbarea decorului, revenirea la o relatie care insemna totul pentru un copil alintat si de ce nu zeci de ocazii de a primi si de a da la randul meu. La mine nu e ca peste tot…toamna nu se numara bobocii, toamna e primavara mea, acum toate cicatricile dispar iar sufletul poate sa respire. Eu nu ma imbrac in functie de vreme, imi las inima dezgolita, cel putin asa primeste tot ce i se cuvine. E o perioada de acumulare, de iubire si dezamagiri.

Toamna asta fiecare are sansa lui…la iubire, la fericire…la mine..sau la tine.

Imagine

Noua reclama de la DonCafe. Mie mi se pare super amuzanta, voi ce ziceti?

Vi-l aduceti aminte pe Crazy Frog? Broasca aia mica si verde care ne-a ciuruit urechile cu “rin ting ting ting” …da aia e. Ei iata ca a aparut un alt personaj in genul asta care rupe la vizionari pe youtube. Vi-l prezint pe Gummy bear! (care nu are decat vreo 12 milioane de vizionari la un videoclip…vreo 10 milioane la altul..o nimica toata)

Ultima carte citita. Frederic Beigbeder : Dragostea dureaza 3 ani.

Asta nu e o recenzie ca si restul pentru ca mie nu-mi place sa fiu in rand cu ceilalti riscul de a parea lipsit de modestie. Pur si simplu refuz sa ma alatur tiparelor unei recenzii normale. Nu ma intereseaza sa va povestesc cartea cap coada, pentru asta exista librarii, vorbiti cu Monica .

Pe de alta parte mi-au placut ideile pe care autorul incerca sa le imprime folosind un stil aparte. Cartea e preserata cu umbre de sex animalic i-as zice eu. Poate sa fie imaginatia prea bogata a scriitorului care descria momente imposibil din punct de vedere fizic (Adica daca voi imi ziceti ca un barbat face sex de 5-6 ori intr-o dupa amiaza……bine acum fiecare cu ce-l doare.

E adevarat, dragostea dureaza trei ani, dar anii nu pot fi masurati folosind unitatile conventionale. De fapt sunt trei etape peste care unele cupluri trec, altele nu. Prima oara esti indragostit incat fiecare secunda fara ea ti se pare un veac de chin, apoi toata relatia intra intr-o monotonie iluzorie care duce in cele din urma la ultima faza in care cei doi au impresia ca unul dintre ei vrea sa-i faca rau celuilalt sau pur si simplu unul dintre ei se plictiseste in asa hal incat cauta fericirea in patul altcuiva.

În primul an spui: “Dacă mă părăseşti, mă OMOR”.
În al doilea an spui: “Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”.
În al treilea an spui: “Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”.

Desigur, relatiile nu sunt la fel, unele cupluri cad prada acestei teorii nefaste, altele nu. Rand pe rand, Anne, Alice si inca o chelnerita a carei nume nu mi-l amintesc au trecut prin patul lui, insa sfarsitul cartii ni-l arata impreuna cu Alice cu cateva zile inainte sa implineasca 3 ani impreuna.  Cert este ca au trecut peste pragul critic al relatiei, cartea se termina lasandu-ne cu gandurile  in aer, imaginandu-ne cum se termina tot, ne lasa sa-i vedem impreuna sau sa-i despartim dupa bunul plac.

O alta idee care mi-a placut a fost  ca o relatie ca sa functioneze trebuie facute anumite sacrificii, lucru care mi se pare nedrept dar adevarat in acelasi timp. De exemplu, el divortase de Anne, Alice divortase de sotul ei Antoine, doua casnicii devorate de ura pentru ca ei doi sa fie fericiti. Poate ca e dusa la extrem insa trebuie sa recunoastem ca vrem, nu vrem, fiecare facem sacrificii pentru ca relatia sa functioneze. Depinde acum daca suntem destul de puternici incat sa trecem peste partile proaste. In caz ca nu functioneaza si cei doi cad prada capcanelor…exista urmatoarea solutie, recitarea urmatoarelor 3 teze fundamentale

1) FERICIREA NU EXISTĂ.
2) DRAGOSTEA ESTE IMPOSIBILĂ.
3) NIMIC NU ESTE GRAV.

Dar dragostea exista si e in fiecare dintre noi. Intr-o relatie sunt mai multe etape, mi-e teama sa cred ca mai multe rele decat bune insa toate cu un scop. Nu putem spera decat ca suntem destul de puternici sa putem spune ca dragostea dureaza mai mult de trei ani.

De ce nu am auzit asta pana acum?

…could get me you monkey…

Am zis ca aduc niste chestii de la mare. Ei, uite ce pot sa va aduc decat amintiri pe care incerc sa le desenez cat pot de bine in randurile astea. Am fost pe malul marii..bine, pe plaja, pe mal, prin statiune etc. Ce-am observat? Aglomeratie cat cuprinde, plaja aglomerata, aglomeratie peste tot. Bine sa nu mai vorbim de servicii de proasta calitate. Dar sa nu generalizez, au fost si doua locuri in care oamenii s-au purtat dragut cu noi.

De stat, n-am stat mult, doar asa vreo 3 zile, pentru ca e foame mare de bani, serviciul ma astepta cu gramezi de treburi de facut. De cand am ajuns am fost asaltati de micii interprinzatori cu ale lor vile si casute pentru cazare. Durere de cap! Preturi exagerat de mari pentru conditiile oferite. Unul dintre ei venise cu replici de genul ” Dar, nu-mi aduceti straini in casa” sau cum a zis altul ” POMANA!! La banii astia ?! ” (nr 50RON/noapte pt o camera cu 3 paturi). Unii dintre ei vroiau sa ne culce in debara, fara usa doar de dragul banilor. Altii aveau coşmelia aproape de mangalia, nici gara nu o vedeai, d-apoi plaja.

Soare a fost, destul pentru toata lumea, insa toata lumea se inghesuia pe plaja ca si cum ar fi fost ultima lor zi la mare. Apa a fost ok, niste bolovani in loc de nisip dar a fost bine. De facut nu prea am facut cine stie ce, nu m-am dus sa aud noul hit al lui geo sau nu stiu ce. Oricum cand ajungi esti bombardat din toate partile de toate prostiile, mai ales aia cu 4×4 lor cu discoteca tineretului si ringul vietii.

Mi-a fost bine, mi-a fost si rau (prietenii stiu de ce). Dar per ansamblu a fost bine, aveam nevoie de niste timp in care sa-mi asez toate gandurile in cutiutele lor si sa lenevesc la soare. Sa vedem si niste poze…daca le mai gasesc.

Ah, da, drumul cu trenul e un chin, uitati saracutele de ele, au cazut pe campul de lupta..cine sunt? Habar nu am.

Poze cu somnulescu? Sunt si din alea, uite doar 2-3.

(hint: click za picshur)

…sau clickului, dupa cum vreti voi sa-i ziceti, oricum e acelasi lucru, e urmatoarea: Doi oameni de sex opus (sau nu, fiecare cu problemele lui) pot sa intretina o relatie de durata variabila doar prin intermediul internetului (aka messenger, poze, webcam, skype etc.) dar pentru ca aceasta sa functioneze cu adevarat, la prima vedere trebuie sa se declanseze un click care sa imbine totul.

Ma refer aici la cei care se cunosc pe internet si sa fim realisti, in ziua de azi lumea asa se cunoaste. Mai un forum, mai nush ce blog, nush ce chatroom. Totul e frumos, se impart pareri in stanga si-n dreapta, se face schimb de muzica, de idei si teorii insa dupa un timp cei doi trebuie sa se si vada. Nu ma intelegeti gresit, eu sunt cu totul de acord pentru faza asta pe internet. De ce? Pentru ca asa poti sa-ti faci cel putin o idee, cat de mica ar fi ea, despre persoana care te intereseaza. Din cate stiu eu, barbatii urasc “blind dates” (intalniri cu necunoscute)…bine trecand aici peste cocalarismul ce pute in tara noastra. Pre-cunoasterea asta nu face decat ca indiviizii astia doi sa aiba o impresie unul despre celalalt.

Dar,  (da de fiecare data este un dar) cand cei doi se cunosc, trebuie sa existe un click, atunci cand se vad pentru prima oara din cap pana in picioare, se analizeaza reciproc si discuta cel putin cateva ore despre subiecte care poate n-au nicio relevanta. In functie de aceste ore fatidice cei doi au sau nu o sansa impreuna. Unul e mai crispat decat celalalt daca amandoi se plac prea mult. De obicei unul dintre ei vorbeste prea mult sau amandoi in acelasi timp . Replici de genul ” aaa, scuze, spune tu intai” … ” nu nu, spune tu prima” sunt chiar delicioase, pentru cei ce stiu sa analizeze toata situatia.

Revenind la click, acesta nu este la fel pentru amandoi. Baiatul, de obicei reactioneaza dupa cum il duce mintea , adica el pur si simplu vrea sa se simta bine, cel putin in seara aia, cu toate ca nu l-ar deranja ca toata treaba asta sa “degenereze” intr-o relatie. Nu uita de la ce a plecat, de la toate discutiile purtate insa nu o sa vedeti un baiat, care daca nu-i place de partenera o sa zica ” vai ce tarziu s-a facut, trebuie sa ma duc acasa ” . Fata, analizeaza totul, cum se imbraca, il testeaza pe toate partile sa vada daca e chiar asa cum zice, vrea sa vada daca isi aduce aminte de nu stiu ce replica spusa in treacat intr-o noapte tarzie si asa mai departe. Ea deja se gandeste (daca il place) cand el o sa o sune, cum sa-si faca programul ca sa iasa iar impreuna zilele viitoare, ce face a doua zi…si toate acestea in timp ce vorbeste non-stop despre altele.

Clickul este in proportie de 50% aspect si 50% caracter pentru baieti, in timp ce la fete raportul variaza in functie de fiecare in parte. Ce ne arata asta? Oamenii sunt superficiali, barbatii mai mult, ar fi in stare sa refuze o laureata a premiului Nobel doar pentru ca nu arata cum vor ei. Nu zic ca femeile nu sunt superficiale (la capitolul asta) insa la ele balanta inclina mai mult spre partea de caracter, inteligenta etc.

Da, am zis-o, barbatii sunt mai superficiali decat femeile. Fericite acum dragele mele?

Clickul e exact ca si clickul ala de la Axe ..pentru barbati. Femeile, desigur ca tind sa complice pana peste limitele normale toata situatia. De ce am zis baieti, fete si nu barbati, femei? Pai pentru ca pana la urma cu totii suntem doar niste copii mai inalti…unii mai inalti decat ceilalti ( )

Ati trecut prin situatii asemanatoare? La voi a clickuit ceva? Nu va ganditi doar la faza cu internetul, ci si la prima intalnire (subiect pe marginea caruia vom discuta in articolul urmator) .

Sursa imagine

Simteam nevoia sa scriu ceva despre : Sa nu spui adio

[da play si citeste]

U2 – With Or Without You

Poate ca am gresit, poate ca nu am inteles, insa asa am interpretat.

Atati licurici care cauta acelasi lucru teoretic insa nu la aceeasi intensitate. Multi se multumesc doar sa vada lampa la care ceilalti viseaza sa ajunga. Nu suntem limitati de cei ce arunca apa din greseala ci mai de graba de propriile noastre aripi de licurici care nu pot/nu vor mai mult.
Suntem blestemati de a cauta pana cand lumina din noi se stinge, cine a pus blestemul asta l-a pus bine pentru ca miliarde de insecte ca noi nu reusesc sa scape de o povara invizibila care apasa pe aripile noastre obosite inainte de vreme. Poate ca fiecare dintre noi lumineaza, insa face asta intr-un anumit fel, pentru a gasi un alt licurici care lumineaza exact la fel. De cele mai multe ori ne multumim cu “the next best thing” pentru ca aceasta cautare ne lasa fara de puteri si ne zguduie sperantele.
Adio nu e un cuvant pe care trebuie sa-l rostim chiar daca ne este aruncat in fata, nu trebuie sa cedam in fata acelor sentimente care tind sa ne lase fara de glas. E o lume plina de incercari care merge mai departe chiar daca noi suntem sau nu, chiar daca inima noastra si-a gasit locul sau nu. Nu avem puterea sa schimbam asta…inca. Nu putem schimba ceea ce se intampla la nivelul acesta, putem doar sa ne bucuram de momentele de stralucire pe care viata ni le arunca in cale.

Poate oamenii chiar nu sunt facuti ca sa fie impreuna, ca sa se uneasca jumatati. Poate ca pamantul asta ne ameteste asa de tare incat nu mai stim care e conditia noastra primara si viata ni se pare o adunatura de dezamagiri si iubiri firave care dureaza prea putin ca sa-ti aseze un pansament peste inima plina de cicatrici. Suntem niste fiinte romantice, insa nu toti suntem umani pentru ca aparent nu toti vrem acelasi lucru.

Fericirea face parte si din aer si din apa sau pamant, dar nu pentru ca asa zic eu sau altul, ci pentru ca nu simt ce este cu adevarat si trebuie sa o luam de buna. Poate chiar nu trebuie inteleasa, ci traita. Pana la urma suntem doar niste licurici care stralucim in functie de lampa pe care o cauta. Insa unii nu cauta nicio lampa, ci alti licurici, cu toate ca lampa e mult mai aproape.

O inima nu o sa-si gaseasca niciodata locul pentru ca nu e un organ unitar, nu indica nici macar o doza de unitate, ci doar despartire si iubire traita cu intensitate. Sunt doar doua jumatati care se inchina in fata legilor naturii. Prima jumatate ofera tot ce are mai bun, in speranta ca a doua va primi la randul ei ceva asemanator.

…nu e un raspuns, e doar o reactie.

Nu, nu am castigat vreun premiu, ci mai bine zis am castigat prieteni, cunostinte si cititori. Pana acum am scris 338 de articole la care am primit 2200 de comentarii. Va multumesc celor care ma cititi, iata daca la inceputul anului am zis ca sper sa ajung la 200 de articole eh, am depasit asta.

Ca si bonus, va zic ca am respins 700 de comentarii SPAM dar si blocat 2,654 de tentative de SPAM .

Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si va promit articole si mai interesante pe viitor