Cum treci peste o relaţie?
(Monica ce bătaie îţi iei pentru melodia asta 
)
(play and read)
Aţi fost împreună o perioadă bună, totul era minunat şi simţeai că viitorul tău nu are cum să meargă pe alt drum decât pe drumul vostru . Ştiai că nimeni şi nimic nu te poate atinge, te credeai invincibil, însă într-o zi pământul de sub picioarele tale a început să se clatine iar tu nu ai ştiut cum să faci să rămână cu tine, nu ai ştiut cum să manevrezi timpul, să-l dai înapoi încât să-ţi îndrepţi greşelile. Ai pierdut tot ce-ai avut, inima ţi-a rămas ruptă-n două şi nici acum nu ţi-ai revenit. Eşti prins într-un vârtej care te trage spre un adânc pe care nu-l cunoşti şi ţi-e frică…nu de necunoscut, necunoscutul ţi-e prieten, ci de ce-ar fi fost dacă. A fost probabil cea mai importantă relaţie din viaţa ta până în momentul de faţă (cine ştie, poate din toată viaţa ta) dar s-a terminat.
Totul îţi aduce aminte de ea, nu mai vrei să te simţi încolţit de parfumul ei pe care l-ai păstrat cu sfinţenie în cele mai de preţ amintiri. Ce poţi să faci?
Nu te pierde în amintiri. Ca-ntr-o ironie fină, eşti singur, speriat însă singurele lucruri care-ţi aduc alinare sunt amintirile pe care le-ai avut cu ea. Lasă-te purtat de amintiri dar nu te pierde în ele, altfel ajungi să te agăţi de lucruri care probabil nu mai există. Adu-ţi aminte cum vă ţineaţi în braţe pe malul mării ca să intri într-o stare de buimăceală totală, dar trezeşte-te la timp, altfel alinarea se transformă în lacrimi.
Timpul nu te ajută. Poţi din start să nu îţi zici că ” o dată cu trecerea timpului o să-mi treacă ” . Sunt minciuni, timpul nu te ajută, tu eşti singurul care poate face asta. Nu pune pe seama altora vindecarea ta. Nimeni nu te poate ajuta indiferent de câte vorbe bune auzi, de câte îmbrăţişări primeşti. TU eşti singurul care poate face ceva.
Muzica te ajută, dar nu cum ai vrea tu. Nu ai să găseşti nicio melodie de pe pământul ăsta care să te facă să uiţi, care să repare, să-ţi aducă înapoi sentimentele pierdute sau să-ţi vindece rănile. Toate melodiile pe care le vei asculta la început vor avea legătură cu ea…de ce? pentru că încă vrei să te prosteşti, să crezi că totul e doar un vis urât. Melodia noastră sau prima melodie pe care am dansat sunt printre favorite. Ascultă-le, nimic nu te va linişti decât melodiile de genul.
Nu arunca toate amintirile, cadourile sau micile lucruri care le-ai primit în timpul relaţiei. Eşti un laş dacă nu recunoşti că ea a însemnat totul pentru tine. Arată că eşti mai puternic decât crede (ea, lumea, oricine) şi ţine-le…undeva. Peste un timp ai să-ţi mulţumeşti că ai făcut asta. Păstrează-le împreună cu alte lucruri care te liniştesc.
Încearcă să-ţi ocupi timpul cu treburi lipsite de importanţă şi dificultate încât să ai mintea ocupată aproape tot timpul. Ştii prea bine că atunci când vei fi singur tot la ea ai să te gândeşti aşa că bucură-te cât poţi de compania altora, de momentele cu prietenii.
Ascultă ce-ţi zic prietenii tăi, dar fă doar cum vrei tu. Ei vor să repare totul pentru tine pentru că nu le place să te vadă supărat. Mulţi îţi vor da sfaturi, mulţi te vor certa când vei vrea să te întorci la ea. Dar nu-i lua în seamă, nu te lăsa influenţat, fă cum crezi tu de cuviinţă pentru că doar tu suferi sau câştigi datorită alegerilor tale (sentimentale) .
Nu-ţi fă probleme dacă suspini şi oftezi după ce a fost, dacă vezi ce gust au lacrimile sau dacă nu poţi să adormi de când v-aţi despărţit. E normal, având în vedere situaţia în care te aflii. Nu-ţi fă speranţe că totul o să treacă şi că va fi la fel ca înainte.
E greu să treci peste o iubire ratată, mai ales atunci când orice gând pe care-l ai te duce la ea, orice melodie pe care ai asculta-o are legătură cu ea iar orice colţişor din drumul tău prin oraş are câte-o amintire cu voi. Care e primul pas? Recunoaşte că ai iubit şi realizează că ai pierdut.
Bine ca toate astea să funcţioneze..trebuie să şi vrei să treci peste…
June 14th, 2009 at 09:51
good pieces of advice…thank you
June 14th, 2009 at 10:20
Eu ti-am spus ca e o melodie “nasoala”
Eu ma intreb totusi, cum se simt ei, cei care la un moment dat hotarasc miseleste sa paseasca afara din ceva ce credeai ca e totul (si mai ales la mine, cand stiu cat de mult isi dorea si el toate chestiile alea pe care le faceam si le planuiam impreuna
)? I s-a facut mila de “victima”, dar pana la urma fuge, pe rand, de tot felul de chestii. Ii lipseste mereu curajul sa accepte ca poate sa fie fericit, ii lipseste curajul sa accepte ca nu acolo va fi fericit…
Dar na… eu nu stiu ce e aia… :nuvreau: si crede-ma ca daca asa arata, nici nu vreau sa stiu!
Pana la urma, chiar daca acum imi este greu, macar sunt libera, tanara si stiu ce vreau. Spre deosebire de altii care se ascund in spatele unor obligatii
June 14th, 2009 at 12:14
… si, mai ales, nu-ti cauta alinarea in bratele altuia dupa nici doua saptamani de la despartire. Cu siguranta o sa te trezesti facand comparatii si asteptandu-te ca el/ea sa spuna sau sa faca un anumit lucru si, daca n-o sa fie asa, o sa te apuci de bocit de fata cu el/ea in parcul Copou
. Plus ca o sa-l faci si pe el/ea sa sufere.
Ah! One more thing: lasa tampeniile alea cu “de acum n-o sa mai iubesc si o sa ii fac pe toti/o sa le fac pe toate sa sufere! Muhaha”.
June 14th, 2009 at 12:21
Ines, ai dreptate, am uitat sa adaug si astea
Cu toate ca suferinta pe care vrei sa o provoci vine doar daca ai fost nedreptatit. Daca esti tu cel care a gresit nu mai vrei sa te razbuni
icecream any1? :yay:
June 14th, 2009 at 13:32
Ooh no..încă unul.
Dacă nu eşti tu de vină atunci nu treci altfel treci.
E simplu bre, if bla bla then ufuf1 else ufuf2
June 14th, 2009 at 13:42
June 15th, 2009 at 00:48
intr-adevar, prietenilor nu le place sa te vada suparat! si totusi, ei sunt acolo, si pun un umar la bataie!
ma gandeam acuma ca, desi e cel mai frumos sentiment din lume, e, cum spuneai si tu, ca un drog. inca esti dependent, si perioada de refacere e lunga si anevoioasa. dar e perioada de refacere!
June 15th, 2009 at 09:57
Dependent o sa fiu toata viata mea, de ce as vrea sa nu mai stiu ce e iubirea? Daca te refereai la o persoana anume, da e ca un drog.
June 15th, 2009 at 10:34
Deci zice Ines ca nu dupa doua saptamani…
… doua saptamani si-o zi? Ok, si doua zile 
. Sau si mai bine, chiar doua zile 
.
Life sucks
ce simplu era cand eram mici… ne suparam noi, dar ne trecea atat de repede
June 15th, 2009 at 11:31
mintea mea inca “e mica” la fel si inima.
N-aveti decat sa profitati cat vreti de ea/ele, pana la urma tot eu o sa ies mai bine..sper
June 15th, 2009 at 13:02
Ai mare dreptate cand spui ca trebuie sa vrei sa treaca. Cat e inca proaspata rana incerci sa cauti scuze, motive sa crezi ca nu s-a terminat de tot, ca inca tine la tine, ca regreta si multe altele. Cel mai rau este sa speri ca totul a fost o greseala si sa astepti ziua cand o sa vina inapoi si o sa isi ceara scuze pentru greseala facuta. Asa nu o sa doara doar odata, ci o sa doara de fiecare data cand te trezesti din “vis”. Cum ai spus si tu, e vital sa iti tii mintea ocupata, cu orice, iar in momente ca astea, cel mai bun leac sunt intr-adevar prietenii. Cu ei trece timpul mai usor si tot ei te ajuta sa iti recapeti increderea in propria persoana. Nu conteaza de cate ori pe zi auzi “o sa treaca”, important e sa stii ca sunt acolo pentru tine.