Ăsta probabil că e unul dintre cele mai sincere articole pe care le-am scris până astăzi. Se zice că cele mai interesante discuţii despre credinţă se poartă atunci când alcoolul îţi curge prin vene, când nu mai ai la ce să te gândeşti în afară de religie. Pe naiba! Religia e o scamatorie…vrem să credem atât de mult că nu suntem singuri, că mintea noastră nu e atât de bolnavă pe cât o credem, încât avem ceva care să ne scoată din toate prostiile pe care le facem. 75% dintre credincioşi se roagă doar atunci când au probleme iar restul sunt fanatici. Vedem în fiecare zi preoţi care fac sex cu enoriaşe pentru propăvăduirea cuvântului sfânt. Care cuvânt sfânt? Care Dumnezeu?

Dacă Dumnezeu era cu ochii pe noi nu mai erau războaie, nu ştiam ce e ura, nu ştiam să minţim şi să înşelăm. Omul e singurul vinovat, doar el crede că există ceva mai mare decât el şi preferă să arunce vina pe altă zeitate. Eu unul n-am să mai dau vina de Dumnezeu. Dacă el e de vină, nu el îmi zice ce să fac, nu el imi distruge relaţiile, nu din cauza lui viaţa mea e un dezastru.

Nu din vina lui iubesc pe cine nu trebuie, nu din vina lui am trecut cu vederea peste lucruri evidente, nu din vina lui mă doare atât de tare pentru că ştiu că nu pot schimba ceva. Totul e vina mea, e vina noastră. Ce vină are el daca oamenii nu ştiu să profite de ce au?

Nu e vina lui că viaţa mea e pe pragul de a-mi turna cenuşă în cap, nu e vina nimănui că am să-mi fac speranţe deşarte pentru viitor. Eu sunt tot un naiv, eu tot am să cred în mine, EU am să fac ce VREAU şi EU am să IUBESC fără ca Dumnezeu să-mi arate calea cea bună.

EU am să sparg tipare.

EU am să te iubesc necondiţionat…oricine ai fi tu…pentru că EU şi Dumnezeu suntem fiinţe opuse.

EU n-am să mă schimb şi am să mă dedic iubirii fără regrete, ori de câte ori TU ai să-mi dai palme zicând că iubirea nu e pentru oameni.

EU am să mă dedic trup şi suflet…fără să cred in Dumnezeu.