Gheorghita e de la tara. El nu stie care-i treaba cu dragostea. Are doua curci si trei gaini si e fericit. Insa intr-o zi de primavara o cunoaste pe Elena, fata frumoasa si vorbareata. Dar Elena era cu alt fecior fruntas din sat, Gheorghita nu face nimic, doar planuri, idei, vise. Insa intr-o zi cand statea la poarta  si messengerea cu vecinii o vazu pe Elena cum trece suparata pe langa el, isi ia inima in dinti si o intreaba ce-ai patit? Elena ii explica cum feciorul fruntas din sat nu o aprecia si ajunsesera doar sa se certe. Gheorghita al nostru vazu ca asta e sansa lui si o invita pe Elena la un pahar de vin sa vorbeasca. Elena il cunostea asa din vedere pe Gheorghita dar stia ca e baiat bun, ca are doua curci si trei gaini si e fericit asa simplu cum e el.

Cei doi au stat de vorba la pahare de vin pana tarziu spre dimineata (pe la vreo 4 asa). Niciunul dintre ei nu stia la ce sa se astepte. Gheorghita isi facea planuri dar constiinta nu-l lasa sa faca ceva, ma-sa mare stia ea ceva bun cand ii explicase despre meandrele dragostei. Avea de gand sa fie cul, sa nu schiteze nimic. Si a avut succes, Elena incepuse sa-l placa din ce in ce mai mult si dupa o plimbare pe islaz il saruta cum stia ea mai bine. Gheorghita a ramas impresionat, isi facea sperante si mai mari, Elena parea o fata care putea sa-l faca fericit.

Si asa incepuse povestea lor mioritica de dragoste. Se vedeau zilnic, mai mult Elena venea la Gheorghita, chiar daca el avea doar un pat simplu si niste vecini enervanti. Unul manca prea mult, altul vorbea in somn. Dar au trecut peste asta, erau doar ei doi intr-o poveste mioritica. Cu toate astea amandoi erau intristati, Gheorghita trebuia sa plece in Anglia, lucra in constructii si vroia sa vada cum e pe la altii, nu prea iesise din satul lui, doar asa putin pe la oras cu masina vecinului, luase decizia inainte sa o cunoasca pe ea. Timpul se scurgea, zilele treceau fara ca Elena sa se desparta de Gheorghita, erau fericiti si nimic nu le statea in cale.

Venise si ziua cand Gheorghita trebuia sa plece, isi facea bagajele incercand sa para la fel de fericit si pus pe glume, cu toate ca stia ca nu va mai fi la fel, Elena statea pe pat si-l privea, numai ea stia ce era in mintea ei. Erau impreuna de doua luni, acum el trebuia sa plece timp de 3 luni in Anglia.  Termina de facut bagajul, Elena il ajuta sa-si duca bagajele la masina. Era un moment ciudat, el simtea ca o iubeste insa nu stia de ce nu putea sa i-o spuna, ea plangea, isi promiteau unul altuia ca nimic nu se va schimba insa in inima lor stiau ca nu era chiar asa. Un ultim sarut plin de lacrimi si Gheorghita pleca fara sa poata face nimic insa cu speranta ca Elena va fi tot acolo si la intoarcere.

Era nedrept pentru amandoi dar niciunul nu putea face nimic. Oare relatia lor mioritica urma sa porneasca iar pe drumurile transhumantei peste trei luni?

[...]