Vine craciunul…cadouri, miros de scortisoara in cani cu vin fiert si multe altele. Mos Craciun (da, mai exista, nu cumva sa ziceti vreunu ca nu exista) poate fi oricare dintre noi. In asta sta de fapt craciunul. Sa daruiesti si sa primesti la randul tau cadouri de la cei care tin la tine. Bradul deja e invechit insa imi aduce acelasi zambet pe buze atunci cand il vad instalat si impodobit cu toate chestiile alea stralucitoare.
Hai sa nu mai vorbim despre “vanatoare de cadouri” prin super/hyper/mini marketuri ca nu are rost, situatia e la fel in fiecare an, ne minunam si ne zicem ca anu asta e si mai si. Asa sunt romanii, ne place sa ne laudam ca avem si cumparam de toate pentru toti. Criza? Ce criza dom’le eu am bani, eu cumpar!
Pe de alta parte Craciunul inseamna si reunire, te intalnesti cu familia, cu fostii colegi de liceu/facultate, mai povestiti, impartasiti ganduri (majoritatea folosesc asta ca motiv de lauda, dar mna, traim intr-o tara condusa de idioti deci e logic.) Afli peste noapte ca ala s-a insurat, ca aia s-au despartit, ca al nush ce casa si-a cumparat si in mintea ta pari nesemnificativ. Insa e doar o chestie de moment…cel putin pentru mine, pt ca stiu ca pentru cineva sunt important si nu dintr-un punct de vedere. Zilele astea citisem un articol mai vechi de-al ei si m-am simtit ca un copil ce primea pentru prima data in viata lui un cadou. Mi-am adus aminte ce conteaza cel mai mult pentru mine. Anul asta o sa fiu fericit de sarbatori, indiferent de ce incercati voi.
Sarbatori pufoase tuturor!

sper sa ne “citim si scriem” cat de curand
somnulescu