Scris in
happy thoughts
Cu acest articol particip la
concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de
Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.
Ce făceam eu acum 13 ani?
Poate că întrebarea potrivită era : ce NU făceam eu acum 13 ani?. Pe atunci aveam 9 ani, doamne ce vremuri, pe atunci aveam şi noi echipă naţională de fotbal, îl aveam pe Iliescu ca preşedinte (cică pt prima dată..după unii), atunci nu trebuia să ne facem probleme cu Gigi şi U.E. nu ne bătea obrazul pt că miroasea corupţie în toate domeniile.
Acum 13 ani viaţa era simplă şi frumoasă, eram în “1-4″ cum ziceam pe atunci, eram copii..cine zice că nu suntem şi acum? Însă atunci îmi trebuia doar o minge de fotbal şi eram fericit. Între timp au apărut altele, eh, nostalgia asta…Acum 13 ani făceam de toate, normal că majoritatea pozne, pe atunci nu aveam multe dar improvizam, jucam fotbal cu o minge până se spărgea, apoi o peticeam şi jucam iar până se spărgea iar şi tot aşa. Era frumos ce mai…ştiam doar de şcoală şi joacă…bine mai mult de joacă. Însă atunci se făcea carte nu ca astăzi, îmi plăcea matematica, poate de aici şi opţiunea de a face liceul la secţia de matematică-informatică.
La 9 ani de abia văzusem primul calculator, normal că nu era al meu..scump scump, dincolo era mai ieftin…Ţin minte primul joc pe care l-am jucat, se chema Skunnyk sau ceva de genu şi se juca în 2, nişte curse de karturi conduse de animăluţe…jucam ore în şir, de abia aşteptam, eram atras de grafică, sunet dar în principiu de a socializa şi de a juca “un nou joc” cu altcineva. Nu mă înţelegeţi greşit, fotbalul era încă pe primul plan..mai tărziu am avut o aventură la un club profesionist, dar începând de atunci informatica a pătruns în universul meu exclusivist şi au mers mână de mână până prin liceu. Am căutat jocul respectiv după câţiva ani dar fără noroc. Sunt curios dacă mi-ar mai aduce zâmbetul pe buze aşa cum îmi ridica nivelul de adrenalină la 9 ani.
Asta prefer eu să-mi aduc aminte de acum 13 ani şi nu evenimente politice, pt că să fiu sincer, după o facultate de Filosofie/Ştiinţe Politice le cam înveţi pe toate, te saturi să vezi tehnici de manipulare fără să poţi schimba ceva.
În 1995 nu mă gândeam la ţările care aderau la U.E. …să fim sinceri, nici pe Iliescu nu-l durea capul, nu ştiam de oamenii care mureau în atentate…poate auzeam dar nu conştientizam, eh eram tânăr la minte…astăzi aş vrea să fiu la fel de inocent ca să nu mai “văd” anumite chestii, sau să nu mai “aud” de unii…
Numai bine,
somnulescu
